Start furat. Finişu-i departe!

Ca la fiecare patru ani, se fură startul în campania electorală. Dacă bine-mi amintesc este vorba despre o încălcare a legii, a mai multor legi, de fapt. (Nu am auzit câţi bani intră la buget din amenzile date. Ar trebui să fie mulţi. Cred.) Dar aceasta nu este o ştire. Este o constatare. Repetitivă. Amară.

De pe stâlpi, ne întâmpină chipurile candidaţilor – fotografii, mai mult sau mai puţin reuşite, însoţite de sloganuri, mai mult sau mai puţin reuşite şi sau simţite, nesimţite, mincinoase sau generale. Nişte optimişti, impuşi, dornici… acolo, şi ei!

Dar eu nu merg la urne ca să aleg un chip frumos, viril, suav, cu ochi verzi, negri, căprui sau albaştri, nişte haine cu specific naţional sau internaţional, zâmbete sau rânjete, eu m-aş duce la vot pentru un program în acord cu nevoile mele de cetăţean al circumscripţiei şi pentru încrederea că acel program va fi realizat. Vreau să ştiu ce, cu cine, cu ce finanţare/ bani, de unde, în cât timp, cu ce efecte, vreau răspunsuri la încă alte multe întrebări. Altfel, „schimbarea domnilor, bucuria nebunilor!”.

…Pentru că eu mai sper şi că un program nu ne aduce surprize gen dosar în sertar la DNA sau în cine ştie ce sertar prăfuit, ce se deschide o dată la patru ani. Un program nu are schelete în dulap, neamuri de pricopsit, nu are amante, nu are orgolii, rivalităţi… Apoi, un program bun, aprobat de electori, poate fi preluat şi continuat de un alt coleg/candidat dintr-un anumit partid. Mai mult decât atât, programul asumat de o formaţiune politică sau alta ar acoperi şi viermuiala traseismului politic, nu ar mai fi de interes pentru noi cine cu cine, cine pe cine…Pentru că un înscris este un înscris! Aprobat de cetăţeni, el trebuie respectat şi îndeplinit. Le-ar fi mai uşor şi aleşilor. Sarcina lor s-ar reduce la punerea în aplicare, cu calitate şi la termen, a obiectivelor asumate. Nu ar mai trebui să fie obedienţi pe verticală şi pe orizontală! Nu ar mai avea obligaţii de partid. Dar ce ştiu eu?!

Dacă aş avea puterea necesară, eu aş legifera ca, după scrutinul electoral, toţi aleşii să se „lepede” de apartenenţa politică, cu excepţia parlamentarilor, pentru că ei elaborează legi bazate (sau nu) pe o ideologie (?!). În rest, trebuie respectată Constituţia României, respectate legile aprobate în Parlament, trebuie puse în practică programe deja votate de cetăţeni, trebuie hărnicie, cinste, moralitate. La ieşirea din mandat, fiecare revine la partidul care l-a propulsat. Sau nu. Cred că s-ar irosi mai puţină energie, s-ar fura mai puţin şi s-ar construi mai mult!

În fine, scriu şi eu în afara campaniei electorale. Scriu cu sinceritate. Cu credinţă. Cred că toţi trebuie să spunem ce gândim şi să punem în practică ce aprobă majoritatea. Probabil am fi mai relaxaţi, mai sănătoşi, am avea timp mai mult de acordat copiilor noştri, iubirii şi educării lor, am avea timp pentru bătrânii noştri, am fi mai puţin încruntaţi, am înjura mai puţin. Mie mi-ar plăcea să trăim în era zâmbetului motivat şi asumat. (Mioara VERGU-IORDACHE)