Primăvara suspiciunii noastre

Care credeţi că este starea care guvernează azi omenirea? Eu cred că suspiciunea: „suspectarea, bănuiala, neîncrederea, dubiul, îndoială, incertitudinea”. Ea ne ţine pe loc, ne temperează până la anihilare entuziasmul, ne face temători, neliniştiţi pentru prezent şi viitor. Din acest motiv cred, lumea (lucidă) îşi face un plan B, de rezervă permanentă, nici el eliberat de suspiciune, ceea ce presupune un alt plan… Din suspiciune şi frică am devenit mai agresivi, mai puşi pe harţă. Sub soare este loc, ca mereu, pentru toţi. Şi fiecare loc este binecuvântat cu ceva ce-l face unic, ce-i face pe oamenii lui eligibili la marea masă a naţiunilor.

Globalismul şi suveranismul sunt cele două ideologii dominante acum. Fiecare cu argumente pertinente în teorie. Fără suspiciune, fără frică, fără „aceşti bolnavi care ne guvernează”, probabil că ar fi mai multă armonie, ar lipsi războaiele cu morţii lor, probabil că lumea s-ar concentra pe sănătate, educaţie, bunăstare în toate colţurile Pământului. O să-mi spuneţi că niciodată nu a fost pace peste tot. Poate veţi spune şi că, în firea lui, omul este violent, agresiv, lacom şi leneş. Sigur, există multe teorii. Au fost permanent conflicte locale. Acum suntem, însă, în pragul unui conflict generalizat, cu focare independente (aparent), dar care riscă să se unească într-o vâlvătaie universală.

Sunt studii care arată că în ultimii ani, la nivel planetar, a crescut coeficientul de inteligenţă. Suntem în concurenţă cu inteligenţa artificială, tehnologia este la nivel foarte înalt… Enumerarea poate continua. Şi atunci, de ce mor oameni în războaie, de ce mor copii de foame, de sete, de boli inimaginabile, de ce sunt analfabeţi pe planetă, de ce este aşa de mare discrepanţa dintre bogaţi şi săraci, de ce se investeşte în înarmare şi nu în sănătate, educaţie, hrană, apă, de ce? De ce am devenit aşa de bănuitori, aşa de neîncrezători? De ce ne este frică? De ce concurenţa se transformă în conflict? S-a descoperit elixirul tinereţii fără bătrâneţe, sunt indivizi nemuritori care vor să fie stăpânii lumii? Nu are fiecare dintre noi o viaţă?! O viaţă pe care ar trebui să o trăim cât mai frumos, după posibilităţile şi aspiraţiile fiecăruia?! Din păcate, în loc să privim înainte, privim mai mult peste umăr. În loc să ne hrănim cu frumuseţea lumii, iscodim după rău şi urât. Suntem iscoditori, dar nu pentru a cunoaşte, ci pentru că ne este frică de trădare, fiindcă nu ştim ce ascund vorbele celui pe care îl ascultăm. În spatele uşilor închise, s-a dovedit, s-au pus mai mereu la cale tragedii pentru cei care nu au avut acces la… împărţire. Să fie un motiv, chiar motivul suspiciunilor noastre?

…Şi dacă suspiciunea este combustibilul vieţuirii noastre azi, noi, românii, şi celelalte naţiuni aflate în prag de alegeri, cum vom vota, cum vom alege conducătorii? Cu frică, cu bănuială, cu dubiu, cu îndoială… Am suspiciunea că vom alege până vom culege. (Mioara VERGU-IORDACHE)