Ba tu, ba tu!

Şi când eram copil mi se părea nedemn să nu-ţi asumi o vorbă, o faptă! Nu „puneam la cale” vreo „aventură” serioasă cu astfel de copii. Nu-i ocoleam, deh, copilăria!, dar nici nu-i căutam. Sigur s-a schimbat paradigma! – nu aşa se zice?! Altă făină se macină la moara noastră! (Scuzaţi, nu am vrut să vă provoc!) Educaţia este alta! Respectul, ruşinea, teama de consecinţe etc, etc nu sunt „în vogă”. Şi pasul cu moda este obligatoriu! Nu eşti la modă? Nu exişti! Sigur, poţi suplini dacă eşti persoană publică, cu apariţii frecvente la televizor, cu păreri despre orice, oriunde şi oricând, influencer, ce să mai vorbesc! Şi înarmaţi cu o educaţie modernă, la modă, nu numai copiii, dar mai ales maturii ajunşi pe diverse trepte ale ierarhiei sociale se poartă cu un nedisimulat dispreţ, „ca-n curtea şcolii” fără să-i fi trecut instituţiei pragul, de fapt, ca pe maidan, fără să-şi asume, fără să se ţină de cuvânt, fără respect, fără ruşine! Mă şterg la ochi şi-mi verific auzul! Nu-mi vine să cred! Avem (cică!) la guvernare cele mai mari două partide politice: amândouă se ţin de sorginte istorică: unul de dreapta, altul de stânga. Nu cu mult timp în urmă, separat şi împreună, liderii celor două formaţiuni şi-au declamat dragostea de ţară şi popor şi au declarat că „au înghiţit câte o broască râioasă” aliindu-se de dragul poporului. Mai apoi, au constatat că lor le este bine şi au hotărât să digere broasca cel puţin vreo… zece ani. Se pare că aşa se înţeleseseră liderii. Dar nici liderii nu mai sunt ce erau, mai ales când ignori că acela, care probabil va fi pe tuşă, nu are de gând să lase jocurile la mâna altcuiva! Aşa că, să nu o mai lungesc, am intrat noi în anul multiplelor alegeri şi broaştele au început să-i muşte de ficaţi! Şi, cum vă spuneam, cu gândul şi inima la ţară şi popor, s-au gândit cum să facă să iasă câştigători, evident, cu intenţia de a face bine alegătorilor! Şi aici începe să se tulbure povestea de iubire! Pentru că nu se înţeleg cine să ia potul cel mare, funcţia cea mai înaltă în stat, fiindcă se tem de trădare, nu liderii, ci politruci din linia a doua, a treia au ieşit la declaraţii. Dacă ne-ar fi cămările, conturile pline, am avea educaţie, sănătate, apărare… ar fi vesel. Numai că, noi, alegătorii credem (mai credem?!) că alegem oameni serioşi tocmai pentru a avea cele enumerate anterior. Aşadar, până mai ieri, toată lumea era de acord că se negociază, la propunerea PNL, comasarea alegerilor europarlamentare cu alegerile locale. Preşedintele ţării le dăduse binecuvântarea. Şi au început negocierile. Au început, şi iar au început, şi au mai început o dată… (Poate mâine, deşi mă îndoiesc!) Oficial nu ştim decât că vor reîncepe. „Pe surse”, adică sursa cea mai credibilă, ni se spune că, de fapt, altele sunt discuţiile! Dacă ar fi să le credem, pe surse, negociatorii nu au nicio treabă cu votul nostru! Ei la împărţirea funcţiilor în stat se blochează! Ei, nu pot să spun unul sau altul pentru că, pe surse sau prin actori secundari, toate relele sau acţiunile care ar duce la pierdere de voturi sunt atribuite celorlalţi! Ba, tu, ba tu! În ăst timp, opoziţia stă pe şanţ şi sparge seminţe! Ne spune ce ştim şi noi. Şi înjură. Dar noi vrem soluţii decente, concrete, mature… Runda viitoare?! (Mioara VERGU-IORDACHE)