Sfântul Valentin îl prevesteşte pe Dragobete.

Azi e marţi şi e 13. Ghinion! Dar mâine, mâine este 14 februarie, Sfântul Valentin, sărbătoarea îndrăgostiţilor, o sărbătoare importată şi iute adoptată de români.
Că o apreciem sau nu – dar o apreciem!, ea a avut un rol foarte important în reînvierea sărbătorii iubirii la români, Dragobetele, sărbătoare ce se anemiase, se mai ţinea doar prin unele zone mai tradiţionale. Acum, Dragobetele face concurenţă Sfântului Valentin. Am învăţat sau ne-am reamintit despre Dragobete. În lumea satului românesc, potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu, autorul volumului Zile şi mituri, Dragobete era sărbătorit pe 24 şi 28 februarie sau pe 1 şi 25 martie.
Sfântul Valentin sau Valentin din Terni (n. 175 d.Hr., Terni, Italia – d. 14 februarie 269 d.Hr., Roma) este un martir declarat ca sfânt al creştinilor romano-catolici. (Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Valentin, episcopul Umbriei, la data de 30 iulie.)
Sărbătoarea Sfântului Valentin din 14 februarie a fost marcată pentru prima dată în anul 496 de către Papa Gelasius I. După legendă, Valentin ar fi cununat un păgân cu o creştină, ar fi dăruit flori din grădina lui tinerilor îndrăgostiţi şi a vindecat bolnavi. A fost învinuit de „cununare religioasă” a perechilor de îndrăgostiţi, în ciuda poruncii împăratului roman Claudiu al II-lea (268-270). A fost condamnat la moarte şi executat pe 14 februarie 269, din cauza credinţei lui.
Dragobete – „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în acelaşi sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, şi cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”, fiu al Babei Dochia şi cumnat cu eroul vegetaţional Lăzărică”. Dragobete este o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu acelaşi nume” (Ion Ghinoiu).
Ţara-i plină de inimioare! Iubire-i la tot pasul – s-ar putea crede. Se fac daruri (aud în reclame că diamantele ar fi cele mai potrivite, că excursiile în ţări/insule mai calde ar aprinde şi-ar întreţine focul iubirii…), se rostesc jurăminte (din păcate, unele rapid încălcate, că doar trăim în epoca vitezei!), oricum, se zice că toţi respirăm iubire.
Dragostea ne înstăpâneşte. Mie mi-ar plăcea să fie aşa tot anul! Să văd numai oameni zâmbind fericiţi, protejându-se cu drag. Ar fi extraordinar să se prelungească acest sentiment de iubire, de acum până-n 24 februarie, la Dragobete, şi-apoi până la 1 martie, şi la 8 martie…
Am fi mai frumoşi, mai calmi, mai empatici, am face lumină în jurul nostru. Că acesta-i rolul iubirii. Să
ne-aducă binele şi frumosul în ograda inimii şi a minţii.
… Azi e marţi, şi e 13. Dar noi nu credem în superstiţii, noi ne pregătim să onorăm cu sentimente frumoase sărbătoarea îndrăgostiţilor! Sănătate, iubire şi zâmbete! (Mioara VERGU-IORDACHE)