Stejarului din Mercheaşa (jud. Braşov) – Cel mai bătrân arbore din România

Pentru mine ştirea că cineva sărbătoreşte ziua unui copac din România mi s-a părut foarte interesantă. Adică Primăria Homorod, Asociaţia „Carpaterra” şi prietenii organizează anual „Ziua Stejarului”. Dar nu este vorba despre un copac oarecare, ci de „Stejarul din Mercheaşa” (comuna Homorod, judeţul Braşov), aflat la 70 de kilometri de Braşov, celebru în toată zona. Localnicii vor ca toată lumea să vină să îi admire măreţia. Stejarul a adunat poveştile satului de peste 930 de ani, fiind martorul întemeierii Transilvaniei şi a României Mari. Dar unde se află acest „Goliat” al regnului vegetal? Undeva la marginea satului Mercheaşa, pe o colină unde astăzi pasc vitele şi oile oamenilor locului. Un stejar obişnuit, pentru a ajunge la un diametru de 70 de centimetri, are nevoie de 120 de ani. Acesta are diametrul de 9,3 metri şi o înălţime de peste 21 de metri, fapt ce atestă că stejarul datează de peste 900 de ani. Trunchiul imens nu poate fi înconjurat de mai puţin de 7 persoane. Stejarul nu a putut rămâne neobservat, astfel că în anul 2009 o asociaţie din Perşani l-a trecut pe lista celor mai spectaculoşi copaci din România. „Bătrânul Carpaţilor”, aşa cum a fost supranumit stejarul din Mercheaşa, a şi câştigat competiţia „Cel mai bătrân arbore din România” în care s-a „bătut” cu alţi 27 de arbori din ţară. De atunci, reprezentanţii Ocolului Silvic l-au îngrădit şi încearcă să îl protejeze de animalele care pasc în zonă.

El este, de fapt, un gorun. Gorunul (cu denumirea ştiinţifică Quercus petraea) este o specie de stejar originar din Europa şi Anatolia. În comparaţie cu stejarul penduculat, gorunul este mai puţin pretenţios la fertilitatea şi umezeala solului şi are lemnul mai moale. Se foloseşte ca material de construcţie, dar şi la tăbăcirea pieilor (datorită taninilor). Este un arbore care poate creşte până la 35-40 m înălţime. Are frunze cu peţiolul lung de 1,5-3 cm şi fructele (ghindele) foarte scurt pedunculate sau sesile. Frunzele au formă obovată şi sunt fin pubescente pe faţa inferioară, cel puţin în axilele nervurilor. Solzii cupei sunt liberi, neconcrescuţi, plani sau slab convecşi şi nepubescenţi. Specia este frecventă în România. Ea formează un etaj de vegetaţie (subetajul gorunului) situat între 150 şi 300 m altitudine în pădurile de foioase. Drujbele tăietorilor îi pun la pământ pe aceşti bătrâni copaci pentru că, în industria mobilei, este la mare căutare furnirul creat din aceştia. A devenit foarte căutată mobila din lemn secular acoperită cu răşină epoxilică. O măsuţă de cafea costă câteva mii de lei. Câţiva parlamentari, dorind să îi salveze, au cerut să se înfiinţeze un registru special, de care să se îngrijească primăriile. În acest moment există „Registrul arborilor remarcabili” în care sunt înregistraţi peste cinci mii de copaci. Ca să fie incluşi aici, trebuie să aibă măcar 150 de ani vechime, de la 200 la 450 de centimetri în circumferinţă, în funcţie de specie, sau să aibă valoare culturală. O dată recunoscuţi ca fiind remarcabili, aceşti copaci nu se taie decât dacă sunt complet uscaţi, dezrădăcinaţi sau risca să se prăbuşească peste oameni. Cine nu respectă legea, riscă o amendă între 5 şi 15 mii de lei.

Copacul din Mercheaşa a avut noroc de nişte ONG-işti care l-au îngrădit şi au „crescut” în jurul lui poveşti care atrag turişti, au creat un traseu pentru biciclişti, dar şi un festival. Cătălin Cantor, din partea Geoparcului „Carpaterra”, ne-a spus că: „Noi avem extrem de puţini arbori de dimensiunile acestea la noi în ţară. Stejarul din Merchiaşa are 9,3 m în circumferinţă. Ceea ce e enorm. Ceea ce e iar spectaculos acolo e că e o păşune foarte întinsă între trei judeţe”. Arborii seculari nu au un statut aparte. Dacă se află pe domeniul public, sunt îngrijiţi cu un aviz de mediu, dar ajung pe mâna aceloraşi firme care subcontracteaza lucrările primăriilor. De aceea, unii dintre ei sunt ciuntiţi până se usucă. Un exemplu este platanul din Parcul Cişmigiu din Bucureşti, care este emblema acestui parc din 1854. Numai că în urmă cu câţiva ani, de jur-împrejurul copacului au fost săpate şanţuri şi puse nişte instalaţii de iluminat care nici nu funcţionează (să le trecem la „idei minunate”; dacă mai ai, stai pe scaun până îţi trece!). Atunci, rădăcina uriaşului copac a fost secţionată, iar astăzi un sfert din coroana acestuia se usucă.

Din fericire, la Mercheaşa, satul care m-a impresionat, există competiţia de alegare „Gorun Trail Mercheasa” – sau cursa de trail care încheie anul competiţional. Există şi „Traseul stejarilor”, o drumeţie care porneşte din satul Racoş, având o lungime de 10,5 km. Aceasta începe la Complexul Geologic Racoş – Coloanele de Bazalt, continuă la Vulcanul Stins şi apoi pe pajiştea plină de stejari, până la cel mai bătrân stejar de la Mercheaşa. Traseul este marcat cu cruce galbenă, au fost montate şi panouri informative, iar acesta poate fi parcurs în aprox. 3:30 h de mers lejer. Vara, drumul poate fi parcurs şi cu ajutorul bicicletei, iar iarna cu ajutorul unor schiuri de tură. În plus, sunt puncte de belvedere de unde putem admira Munţii Piatra Craiului şi Munţii Făgăraş.

Poate nu vă aşteptaţi la atâtea surprize minunate, dar dacă doriţi să ajungeţi la „Bătrânul Carpaţilor” – Cel mai bătrân copac din România, puteţi vizita şi „Fântâna cu apă sărată” din Homorod, Vulcanii noroioşi de la Băile Homorod, Bisericile evanghelice fortificate din zonă (Homorod, Mercheaşa, Jimbor). Din Mercheaşa sunt doar 30 km până la Cheile Vârghişului, o arie protejată sit NATURA 2000, o locaţie superbă în mijlocul naturii, ideală pentru o drumeţie. Mai sunt de vizitat satele săseşti din Transilvania, Crit, Buneşti, Viscri, dar şi altele sunt aproape de Mercheaşa. Cetatea Rupea este în zonă. Cetatea ţărănească stă semeaţă pe Dealul Cohalmului. A fost construită şi extinsă în secolele al XIV-lea şi al XVII-lea, ca cetate şi refugiu pentru satele din împrejurimi. Este un obiectiv foarte bine restaurat şi amenajat, potrivit pentru vizite în familie şi pentru a învăţa o mică lecţie de istorie a Transilvaniei. De curând am aflat şi de Ferma „Animal Farm” din Jimbor, ce găzduieşte animale specifice zonei, dar şi trei frumoase alpaca. Copiii ar fi foarte încântaţi să le observe de aproape şi să le hrănească. Ferma este un sanctuar de animale în inima naturii, unde cerbii, ciutele, bizonii, dar şi altele au spaţiu la discreţie să alerge nestingherite. Ce nu mai ştii despre Mercheaşa şi Racoş? Ca fac parte din „Geoparcul Carpaterra”, ce se întinde pe raza localităţilor: Mercheaşa, Racoş, Mateiaş, Homorod, Jimbor, Rupea Gară, Fişer şi Rupea. Geoparcul este un teritoriu de dezvoltare durabilă, creat pentru dezvoltarea comunităţii din punct de vedere educaţional, turistic şi socio-cultural. Şi peste toate, stejarul secular de la Mercheaşa îşi întinde coroana bătrână şi totuşi tânără… (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; carpaterra.org; amfostacolo.ro; stiripentrucopii.com; monitorfg.ro; brasov.net; casasfatului.ro; minicalatorii.ro; ulitarnica.ro; wordpress.com; sibiu100.ro; arboriremarcabili.ro Foto: https://www.facebook.com/Stejaru/?locale=ro_RO;  https://www.goruntrail.ro/;  https://www.facebook.com/goruntrail/?locale=ro_RO