Savantul Gheorghe Marinescu  – realizatorul primului film ştiinţific din lume

Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române şi al mai multor academii şi societăţi străine, fondatorul Şcolii Româneşti de Neurologie – a adus contribuţii originale în domeniile fiziologiei, histologiei şi clinicii sistemului nervos (teoria troficităţii reflexe, reflexul palmo-mentonier, chinetoplasma, cromatoliza, neuronofagia, degenerescenţa retrogradă ca urmare a secţiunii axonilor) -, realizatorul primului film ştiinţific din lume, s-a născut la 28 februarie 1863 în Bucureşti. Încă din timpul liceului (Seminarul Central) s-a dovedit interesat de studiul medicinii. În 1882 se înscrie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, după care continuă studiile la Paris în Clinica de maladii ale sistemului nervos din Spitalul Salpetrière, datorită lui Victor Babeş în al cărui laborator de Anatomie Patologică şi Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator încă din timpul studenţiei. Mai târziu se mută la Berlin, unde prezintă în cadrul unui congres de specialitate din 1890 rezultatul cercetărilor asupra substratului morfopatologic în acromegalie. Între 1890 şi 1896 întreprinde călătorii de studii în Germania, Anglia, Belgia şi Italia. Susţine la Paris, în anul 1897, teza de doctorat cu titlul „Mâna suculentă în siringomielie”, după care se întoarce în ţară şi preia serviciul de boli nervoase de la Spitalul Pantelimon.

În 1898 devine profesor la clinica de boli nervoase a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Este perioada în care realizează, cu ajutorul operatorului Constantin M. Popescu, primul film ştiinţific din lume: „Tulburările mersului în hemiplegia organică”. Filmările au fost realizate la Spitalul Pantelimon. Însuşi Auguste Lumière îi recunoaşte geniul, într-o scrisoare din 29 iulie 1924: „Comunicările dumneavoastră asupra utilizării cinematografiei în studiul bolilor nervoase mi-au trecut, într-adevăr, prin mână, într-o vreme când primeam „La Semaine médicale”, dar atunci aveam alte preocupări de ordin industrial, care nu-mi permiteau să mă consacru cercetărilor biologice. Mărturisesc că uitasem aceste lucrări şi vă sunt recunoscător de a mi le fi amintit. Din păcate, puţini savanţi au urmat calea deschisă de dumneavoastră.” Considerate pierdute multă vreme, o bună parte din aceste filmări au fost descoperite în 1975, de către reporterul TV Cornel Rusu, într-un fişet al profesorului. Filmul prezintă, pe baza de fotograme care descompuneau mişcarea, „caracterele dereglării patologice a mersului” în cazuri de paraplegie organică. Dr. Gheorghe Marinescu, şeful clinicii de neurologie din cadrul Spitalului Pantelimon, a realizat filmarea cazurilor sale în anul 1898, cu un aparat de filmat achiziţionat de la opticianul şi fotograful francez Paul Menu, cel care, în 1897, a realizat primele filmări din România.”

În anul 1906 Gheorghe Marinescu este ales membru al Academiei Române, unde rosteşte discursul de recepţie Progresele şi tendinţele medicinei moderne. Lucrările sale principale sunt „Studii asupra evoluţiei şi involuţiei celulei nervoase” (1900), „Celula nervoasă” (1909). În anul 1909 apare la Paris monografia „La Cellule Nerveuse”, cu o prefaţă elogioasă a renumitului histolog spaniol Santiago Ramón y Cajal. Alte lucrări sunt „Encefalita letargică” (1920), „Reflexele condiţionate” (scrisă împreună cu Arthur Kreindler, în 1936), care au constituit baza unor descoperiri ulterioare ale altor cercetători. Din studiile sale de neurologie clinică, cele mai importante sunt descrierea reflexului palmo-mentonier în afecţiunile sistemului piramidal (împreună cu Anghel Radovici) şi izolarea unei boli eredodegenerative a sistemului nervos cunoscută în literatura de specialitate sub numele de „Sindromul Marinescu-Sjoegren”. Devine din ce în ce mai cunoscut şi apreciat în cercurile ştiinţifice de specialitate internaţionale. În 1912 este ales membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. A publicat zeci de monografii şi peste 1000 de articole în reviste de specialitate din România şi din străinătate. A participat la numeroase congrese şi reuniuni ştiinţifice internaţionale. Pentru rezultatele sale deosebite a fost decorat de Preşedintele Republicii Spaniole cu Ordinul Republicii, în grad de Comandor. Încetează din viaţă la 15 mai 1938 în Bucureşti.

„… Plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată, n-aş voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuşi trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Ţară Românească”. (din Testamentul lui Gheorghe Marinescu)  (George V. GRIGORE)

Surse: cinemagia.ro, icr.ro; lapsihiatru.ro; medicaacademica.ro;