În lunile octombrie şi noiembrie ne reamintim de politicianul patriot şi vizionar Radu Câmpeanu. După 7 ani de când ne-a părăsit, pe 19 octombrie 2016, îi găsim în continuare repere ale unui profil inconfundabil: omul implicat activ în viaţa socială, pătruns de nobile idealuri pentru ţara de origine, România. Prin curajul şi capacitatea sa organizatorică, ziua de 8 noiembrie 1945 rămâne în istorie ca una dintre primele confruntări dintre forţele populare ale ţărilor din Europa de Est şi puterea de ocupaţie sovietică.
Aşa cum am obişnuit cititorii publicaţiei „Opinia Naţională”, periodic, cu ocazia zilelor care ne reamintesc de Radu Câmpeanu, pun la dispoziţie documente care consemnează opera, acţiunea practică şi viziunea acestei personalităţi a României contemporane. În această tradiţie prezint în continuare un articol publicat de Seniorul Radu Câmpeanu în numărul 872 din 1 mai 1988 al „Buletinului de Informare pentru Românii în Exil” ( BIRE).
În anul 1988 Radu Câmpeanu era cetăţean cu drepturi depline al Franţei. În această calitate a fost implicat activ în campania pentru alegerile prezidenţiale ale ţării de adopţie. Cititorilor de astăzi trebuie să le reamintim ceea ce românii din Franţa anului 1988 ştiau despre Radu Câmpeanu: consecvenţa în susţinerea liberalismului. În cadrul acestei abordări doctrinare, Radu Câmpeanu a fost, împreună cu întreaga familie, de partea grupărilor politice care reprezentau atunci în Franţa liberalismul. În anul 1988 a făcut campanie electorală pentru candidatul Jacques Chirac. Ca liberal îşi manifesta respectul pentru voinţa electoratului francez, oricare ar fi aceasta. Nu te poţi numi liberal şi să sfidezi voinţa electoratului, să pui etichete contracandidaţilor, să nu dai mâna cu oponenţii politici. Pe baza acestor reguli generale ale liberalismului trebuie să înţelegem aşteptarea rezultatelor alegerilor fără reluarea argumentelor din campania electorală. În acelaşi timp, Radu Câmpeanu acţiona în 1988 pentru unificarea diasporei române din Franţa. Era foarte probabil ca alţi români cu cetăţenie franceză să fi avut alte opţiuni. Mesajul pe care îl trimitea tuturor românilor din Franţa era legat de soarta României în acel context istoric.
Se remarcă în articol înţelegerea profundă a istoriei şi geo-politicii în Europa: comunismul de tip bolşevic era o formă de manifestare a dorinţei de extindere şi stăpânire a URSS, cu principala sa componentă Rusia. În luptele politice din Franţa avea în vedere şi interesele României, de desprindere faţă de dominaţia sovietică şi de intrare în zona democraţiilor occidentale. Acesta a fost de fapt crezul său de o viaţă, în bătălia cu trupele de ocupaţie din 8 noiembrie 1945, în acţiunea politică din emigraţie, în tot ceea ce a făcut după revenirea în ţară.
Din articol ne atrage atenţia de asemenea respectarea demnităţii naţionale în procesul de integrare a diasporei în societatea care i-a primit în occident, cea franceză în cazul său. Aderarea la societatea care i-a primit presupune, în viziunea lui Radu Câmpeanu: „aducerea patrimoniului nostru de gândire şi simţire, a experienţei trăită în ţară şi a adevărurilor pe care viaţa din România le-a confirmat”. Observăm că şi în condiţiile vitrege ale unei emigrări forţate nu considera că trebuie să renunţe la atributele importante ale spiritualităţii naţionale. Acest articol devine astfel încă un argument împotriva celor care au susţinut că intrarea României „cu capul plecat” în Uniunea Europeană şi în NATO a fost determinată de emigraţie. Nu, emigraţia românească, inclusiv prin slova lui Radu Câmpeanu în BIRE, a dovedit demnitate şi patriotism.
Lupta politică din Franţa a avut un obiectiv bine definit pentru Radu Câmpeanu în direcţia apărării intereselor noastre naţionale: apropierea de cercurile decizionale în scopul unei comunicări eficiente în problemele româneşti. În acelaşi timp, în acest articol este formulat sintetic crezul Seniorului Radu Câmpeanu în ceea ce priveşte discursul politic. Acesta trebuie să se bazeze pe seriozitate şi cumpătare în judecată şi în exprimare.
Un alt aspect pe care îl observăm în articolul prezentat cititorilor publicaţiei „Opinia Naţională” este faptul că Radu Câmpeanu păstrează lupta politică în zona ideilor. Nu atacă persoane concrete din conducerea comunistă a României, nu se referă la fapte concrete dominate de subiectivism şi poate de pragmatism. El merge la fondul problemei: doctrina pe care trebuie să o împărtăşim trebuie să fie cea a democraţiei liberale.
Cel mai important element al acestui articol mi se pare însă caracterul vizionar în ceea ce priveşte nevoile poporului român după revenirea la democraţie. Va exista o „nevoie de prieteni şi sprijinitori avizaţi”. Iar pentru aceasta este nevoie să existe sămânţă bine sădită astăzi. Aceasta va rodi mâine, când „ne vom confrunta cu adversităţi şi concurenţe”.
Las cititorilor plăcerea să savureze în totalitate un articol-document scris de o personalitate a României contemporane, Radu Câmpeanu. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)
Cuvântul nostru
PE MARGINEA ALEGERILOR PREZIDENŢIALE DIN FRANŢA
Peste câteva zile Franţa va cunoaşte numele Preşedintelui pe care l-a ales. Este un eveniment important în viaţa acestui mare popor în mijlocul căruia ne-am găsit securitatea şi libertatea. Evenimentul nu ne poate lăsa indiferenţi, cu atât mai mult cu cât generozitatea acestei mari naţiuni a oferit fiecăruia şi posibilitatea de a se integra ei fără să ceară în schimb amputarea sufletului sau a rădăcinilor ancestrale. Această libertate recunoscută a făcut posibilă păstrarea autenticităţii ideilor şi simţămintelor noastre.
Dar păstrarea lor ca şi libera lor exprimare nu implică izolarea de marea comunitate în care trăim, ci dimpotrivă, aderarea la ea, prin aducerea patrimoniului nostru de gândire şi simţire, a experienţei trăită în ţară şi a adevărurilor pe care viaţa de acolo ni le-a confirmat. Asemenea considerente nu ne pot decât îndemna să contribuim, în limita puterilor noastre, la întărirea societăţii căreia îi aparţinem în faţa asaltului ideologiilor pernicioase, fără să uităm pe aceea care ia forma insidioasă a dreptăţii sociale şi a libertăţii reale în opoziţie cu cea formală, democratică.
Însă rolul nostru nu se opreşte aici. Împreună cu alţii, care au cunoscut ca şi noi comunismul ca o proecţie a imperialismului sovietic, putem ajuta la dezvoltarea spiritului european chemat să creeze, din etapă în etapă, uniunea ţărilor europene.
În marele proces evolutiv care se desfăşoară sub ochii noştri şi care poate duce în timp, la eliberarea europenilor asupriţi de Uniunea Sovietică, n-avem de ce să stăm ca nişte spectatori toleraţi ocupând o biată strapontină la galerie.
Dimpotrivă, trebuie să participăm la viaţa politică a ţării în care trăim, nu numai ca membrii ai comunităţii ei, dar şi ca cetăţeni ai Europei, având prezent în minte pericolul sovietic vizibil sau ascuns, direct sau conspirativ.
Fiecare poate fi de folos, fie prin acţiune politică efectivă, dacă are dreptul s-o facă, fie prin alte modalităţi de documentare şi sprijin. N-ar trebui ignorat faptul că nimeni nu-şi serveşte ţara de origine, nici pe cea de adopţiune, stând de-o parte într-o pasivitate neutrală prost înţeleasă.
Serviciul făcut pentru o cauză, colaborarea şi asocierea cu factori politici care apără idei similare sau apropiate cu cele în care credem, în cadrul unei viziuni democratice a societăţii, creiază legături care răspund imperativelor conştiinţei noastre şi care pot sluji împlinirilor viitoare.
Apropierea de cercurile decizionale, prin participarea sinceră la activitatea lor politică, chiar la un nivel inferior, deschide perspective reale de comunicare în ambele sensuri. Aceasta cere însă un permanent efort de documentare şi de adaptare, de lărgire a orizontului intelectual şi politic, de seriozitate şi de cumpănire în judecată şi în exprimare.
Dar oricât de anevoioasă ar părea o asemenea activitate, n-ar trebui să se uite că sămânţa bine sădită astăzi, va rodi mâine când poporul român va reveni printre popoarele libere şi va fi confruntat cu adversităţi şi concurenţe faţă de care va avea nevoie de prieteni şi sprijinitori avizaţi. (RADU CÂMPEANU)
Numărul 808
