Interes de interese

Auzim foarte des despre „interes”. Cineva are interes, un grup are interes, o naţiune are interes… În funcţie de context, cuvântul are conotaţii pozitive sau negative; până la urmă, „interesul poartă fesul”! Aţi remarcat? Printre sinonimele „interesului” nu există „scop”. El însă sugerează drumul, calea spre…

Evident, interesele noastre nu coincid, atâta timp cât ele reprezintă „preocuparea de a obţine un succes, un avantaj, atâta timp cât este „râvna depusă într-o acţiune pentru satisfacerea anumitor nevoi”, avantaj, câştig, folos, profit. Spunem că cineva „îşi cunoaşte interesul”, „are interes să”, „este interesat de”, „îşi face interesele”, „acţionează în interesul său”, „poartă interesul cuiva” şi alte multe expresii!

Este rău că „fiecare acţionează în interesul său”?!

În niciun caz, atâta vreme cât interesul unuia nu provoacă pagube celorlalţi.

Mă uit în jurul meu, până unde văd cu privirea, apoi cu inima, apoi cu mintea. Peste tot sunt interese, benefice şi malefice. Interese individuale, de grup, colective… Mereu mă întreb care este interesul umanităţii. Ce interes au pământenii? Să distrugă planeta? Ce interes au marile puteri? Să subjuge statele mici? Cine are interesul să fie boli, moarte, frică, frig, foame, teroare? Sunt mai mulţi sau mai puţini cei care „au interesul” să răspândească răul, ura? Dintre cei care trăiesc astăzi, este cineva care „va împărăţi lumea”? Retoric, întreb ce interes malefic îi împinge pe cei vremelnic puternici să se creadă Dumnezei, să folosească resursele materiale şi forţa de muncă pentru a produce arme şi otrăvuri, în loc să investească pentru hrană, apă, educaţie pe toată suprafaţa pământului? Şi noi, ceilalţi, ce interes NU avem pentru a ne opune, pentru a-i da jos de la decizie pe cei pe care-i ştim că sunt răi?

Înţelepciunea românească a sintetizat o aproape strategie geopolitică ce spune că „te faci frate cu dracu’ până treci puntea”. Adică îţi urmăreşti interesul, până obţii ce vrei şi apoi revii la cele bune, îngereşti. Numai că la trecerea punţii se întâmplă, în cele mai multe cazuri, şi convertirea omului care-şi uită şi interesul de a fi bun, de fapt, de a fi OM.

Nu, nu bat câmpii! Cu multe cuvinte (puteţi spune!), zic doar că interesul scăpat din atenţie, control, a devenit extrem de periculos, indiferent ce haină ar îmbrăca, ce culori ar folosi, ce lozinci, ce explicaţii mai simple sau mai savante, ce argumente lăsate/uitate în arhive, ce motivaţii ar aduce în discuţie.

…Aproape din toate zările se aude zgomot de arme, arme care ucid, unele cu mare zarvă, altele în tăcere, unele care ne avertizează, multe care ne omoară lent, în tăcere. De fapt, doream să întreb ce interes avem noi, românii? Avem vreun interes? (Mioara VERGU-IORDACHE)