Revoltă pe caniculă

Tot mai multă lume-i revoltată. Mă rog, o revoltă ca la noi, într-o societate râsu’-plânsu’. Profunzi şi superficiali în măsură egală şi chiar în acelaşi timp. E de bine, zic, că altfel am fi fost dispăruţi de mult. Aşa supravieţuim, ori prea mulţumiţi, ori deznădăjduiţi, ori veseli ori trişti.

Fenomenele meteo din această vară doar mi-au amintit că sunt decenii de când se vorbeşte despre sistematizarea oraşelor, comunelor, despre eliminarea autorizaţiilor date pentru construcţii în locuri inundabile sau expuse alunecărilor de teren, despre interzicerea defrişărilor, despre necesitatea curăţării rigolelor, despre întreţinerea podurilor, a drumurilor, despre păstrarea locurilor tradiţionale de trai pentru animalele sălbatice, despre hrănirea lor,  despre ecologizarea şi apoi păstrarea curăţeniei apelor, văilor, poienilor…

Se vorbeşte asiduu despre urşi, lupi,vulpi, mistreţi… prietenii noştri. Mai mult decât atât. Părem încântaţi să devenim grădina zoologică a Europei. O ţară grădină zoologică, spaţiu vital pentru animalele sălbatice, loc de vânătoare pentru ceilalţi europeni. Noi, câţi vom mai fi, putem fi eventualii gonaci, dirijând animalele în bătaia puştii lor. Că vom fi şi noi victime?! Se întâmplă. Doar am mai auzit despre „victime colaterale”. Se discută. Cu competenţă, cu seriozitate. Dar ştiţi cum se zice la noi: „te umflă râsu’ de atâta seriozitate! Şi nu prea se întâmplă ceva ce ne-ar păstra măcar puţin în afara pericolelor.

Românu-i credincios până îl scoţi din ale lui. Dar Dumnezeu vede dincolo de aparenţe. În fond suntem oameni buni. Mai ales cu frică de Dumnezeu. Cu iubirea nu cred că ne mai este prea clar. În fine. Cu ajutorul lui Dumnezeu, există o bună cultură mare de sezon pe câmpurile României. Logic, ar trebui să scadă preţurile la produsele care folosesc această cultură ca materie primă. Ghinion, cum ar zice un slogan la modă. E greu cu transportul, cu exportul, pentru că este război la graniţă. Iar de mari depozite în România, am vorbit până am ajuns de râs. Ca şi în cazul culturilor de legume şi fructe!

Se vorbeşte cu seriozitate, cred eu, despre agricultura ecologică. Realitatea?! Nu mai cumpărăm din hipermarket pentru că marfa din import e plină de pesticide. Ne îndreptăm spre marfa agricultorului român. Surpriză! Eu nu cred că agricultorul român vrea să ne otrăvească. Nu. El vrea să se îmbogăţească, vrea o hiperproducţie „eco”, favorizată de pesticide în cantităţi nocive, pe care o vinde la preţ de hipereco. Fără studii de specialitate, fără control legal, exigent, producţia autohtonă de la tarabă ne îmbolnăveşte. Dar, ştiţi ceva?! Merge şi-aşa!  Sigur că ne revoltăm. Până ajungem la piaţă. Alternativele sunt puţine, aşa că…

Din revoltă în revoltă o dăm în alegeri, adică din nou vom alege până vom culege, ca de fiecare dată, ceea ce credem că este răul cel mai mic, fără un program de ţară, fără consecvenţă, fără demnitate. Asta e, m-am revoltat şi eu! (Mioara VERGU-IORDACHE)