„…un filosof între regi şi un rege între filosofi.”

2023 – Anul cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu

• Fundaţia Internaţională „Dimitrie Cantemir” a recuperat, în 2009, de la Moscova „Comoara Cantemireştilor”– toate manuscrisele domnitorului român

• În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 13 ianuarie 2023, a fost publicată Legea nr. 38/2023 privind instituirea anului 2023 ca „Anul cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu”, cu care se vor organiza evenimente culturale, artistice sau educaţionale dedicate celebrării vieţilor şi operelor acestora.

 „…un filosof între regi şi un rege între filosofi”, aşa aveau să-l caracterizeze membrii Academiei de Ştiinţe din Berlin pe Dimitrie Cantemir, marele domnitor al Moldovei (1673 – 1723). Dar cine este Dimitrie Cantemir? Dimitrie Cantemir este considerat, în istoria culturală şi politică a Europei, personalitatea cea mai importantă a secolului al XVIII-lea. George Călinescu îl caracterizează astfel: „…luminat, voievod ambiţios şi blazat, om de lume şi ascet de bibliotecă, intrigant şi solitar, mânuitor de oameni şi mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjeşte, academician berlinez, prinţ rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”.

Născut la 26 octombrie 1673, ca fiu al viitorului domn al Moldovei, Constantin Cantemir, Dimitrie va fi educat la Constantinopol, unde îşi formează o vastă şi diversă cultură. La 15 ani a fost trimis ostatic la Istanbul (vechiul Constantinopol) pentru a garanta credinţa tatălui său, domnitorul Constantin, faţă de turci. S-a şcolit în mediul extrem de rafinat din punct de vedere intelectual al Patriarhatului grecesc, unde trăiau destui absolvenţi ai Facultăţii de medicină din Padova. S-a împrietenit cu demnitari otomani şi s-a bucurat de favoarea sultanului Ahmet al III-lea, mare meloman şi iubitor de artă. În istoria Turciei, domnia acestuia e socotită „epoca lalelelor”, pentru cultivarea modelelor acestei flori în pictură, mozaicuri, ceramică, miniatură. Dimitrie Cantemir devine membru în loja rosacrucienilor, unde activaseră Martin Luther, Baruch Spinoza, Paracelsus, Fr. Bacon, Comenius, R. Descartes, Leibnitz. La Istanbul şi-a constituit o impresionantă bibliotecă (ajunsă după 1711 pe mâna familiei Mavrocordat), colecţionează artefacte din situuri arheologice şi îşi găseşte o îndeletnicire care îl va face celebru până astăzi în lumea turcească: pune muzica gazdelor sale pe note, folosind alfabetul arab. Sultanul l-ar fi dorit domn în ambele ţări româneşti – cel puţin aşa reiese dintr-o scrisoare a fiului său Antioh, ambasador rus la Paris, către Voltaire, unde susţine că a avut în mână firmanul de numire. Va dori să urce pe tronul Moldovei, pentru care se crede îndreptăţit, aspiraţie pe care o va împlini doar pentru scurtă vreme, în două rânduri: 1694 şi 1710-1711. Dincolo de vrăjmăşia de o viaţă cu domnul Ţării româneşti Constantin Brâncoveanu, el e numit prima dată domn al Moldovei în 1710, dar trece de partea ruşilor, dobândind, prin tratatul de la Luţk din 1711, „Diploma de protecţie imperial”, conferită de Petru cel Mare. Războiul izbucnit în acelaşi an între ruşi şi turci îl găseşte în tabăra ţaristă pierzătoare (prin lupta de la Stănileşti – 1711). Silit să se refugieze în Rusia, cu alţi 4000 de moldoveni, Dimitrie Cantemir îşi urmează vocaţia de mare cărturar. Primeşte numeroase recompense de la ţar, între care moşii în apropiere de Harkov. Cea mai cunoscută, Dimitrovka, i-a purtat, cum se vede, numele. La Moscova a ctitorit biserica „Sfinţilor Împăraţi”, din păcate dărâmată în timpul dictaturii sovietice. Pe locul ei s-a construit sinistra închisoare Liublianka. A fost consilier de taină al ţarului şi senator. În exilul rusesc elaborează lucrări, scrise în limba latină, care i-au adus faimă europeană: Descrierea Moldovei, Istoria Imperiului otoman, Hronicul vechimii moldo-vlahilor, Sistema religiei mahomedane, De muro Caucaseo. A întocmit şi o hartă a Constantinopolului. În 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin şi lucrările lui (în primul rând cea privitoare la istoria turcilor) au fost traduse în germană, franceză, engleză, rusă. Petru cel Mare i-a cerut să organizeze, după modelul berlinez, o academie la Petersburg. În 1723 a devenit principe al Imperiului roman de naţie germană. Preţuit de ţar (care i-a fost şi naş la a doua căsătorie, cu Anastasia Trubeţkoi), demnitar al Imperiului rus, cu numele figurându-i în galeria din Biserica Sf. Genoveva din Paris, Dimitrie Cantemir, după moda rusească, n-a avut voie să iasă din ţara muscălească. A murit de diabet, boală netratabilă atunci, şi rămăşiţele i-au fost aduse la Iaşi abia în 1935, prin grija marelui istoric Nicolae Iorga. Copiii săi din prima căsătorie cu Casandra, fiica domnului Ţării româneşti Şerban Cantacuzino, s-au bucurat de notorietate. Fiica sa Maria, favorită a ţarului, a fost la un pas de tron. Extrem de cultivată, poliglotă, cu o vastă corespondenţă, având preocupări de astronomie şi de muzică, era socotită cea mai învăţată femeie din Rusia secolului al XVIII-lea. La fel, fiul său Antioh, ambasador în Franţa şi Anglia (unde a complotat pentru aducerea reginei Ana pe tron), e considerat primul scriitor rus de factură europeană, cu contribuţii deopotrivă ca traducător şi fabulist.

Numele cărturarului Cantemir a fost atribuit multor străzi din localităţi ale României şi Republicii Moldova. În sudul Republicii Moldova există oraşul şi raionul Cantemir. Numeroase instituţii de educaţie şi cultură din ambele ţări îi poartă, de asemenea, numele. Un monument al lui Dimitrie Cantemir este amplasat în oraşul Ţariţîno din Rusia, iar un altul în Bucureşti, pe Bulevardul Dimitrie Cantemir. În 1973-75, în România a fost turnat un film artistic de lung metraj în două părţi, intitulat Cantemir şi Muschetarul român, în regia lui Gheorghe Vitanidis, iar în Republica Moldova, în 1973, filmul Dimitrie Cantemir, de Vlad Ioviţă şi Vitali Kalashnikov. În aprilie 2003, un parc din Istanbul a primit numele lui Dimitrie Cantemir. La 25 iunie 2007, preşedintele României Traian Băsescu a inaugurat la Istanbul Muzeul Dimitrie Cantemir, aflat în Casa Cantemir din cartierul Fener, unde cărturarul a locuit. Colegiul economic din Suceava îi poartă numele. În curtea instituţiei de învăţământ a fost amplasat un bust închinat voievodului. De asemenea, în Bucureşti există o universitate care îi poartă numele. În anul 2004 a fost imprimată pe CD muzica lăsată de Dimitrie Cantemir, interpretată de Linda Burman, acompaniată de Hall&Lux Musica Ihsan Ogzen şi comentată de Owen Right. La Universitatea din Oxford (din Regatul Unit), în cadrul Facultăţii de Istorie există centrul de cercetări Cantemir Institute.

În jurul Cantemireştilor s-a constituit o exegeză exemplară. De la Harvard la Moscova, arhivele adăpostesc şi continuă să ofere surprize despre această familie internaţională. În luna octombrie 2012, în sala de expoziţii „Th. Pallady” a Bibliotecii Academiei Române, ambasada Rusiei, Excelenţa Sa Alexander Churilin, ambasadorul Federaţiei Ruse în România, a donat în mod festiv primele 25 de volume ale seriei „Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, într-o ediţie de lux, din care s-au executat patru seturi legate în piele naturală, cu portretul şi semnătura lui Cantemir în aur, tipărite sub formă de facsimil color pe carton de 130 g/mp, cărţile fiind aşezate într-o ladă din lemn de nuc. Primul set a fost dăruit lui Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, un set primului ministru al Rusiei Dmitri Medvedev, iar un al treilea set, primului ministru al României Victor Ponta. Al patrulea set a fost donat de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti Bibliotecii Academiei Române. Scanarea manuscriselor şi documentelor aflate în Rusia a început în anul 2009 şi posibil că va mai dura, fiindcă mai erau de prelucrat un număr de 13 manuscrise aflate la Sankt Petersburg şi 75 de lăzi cu manuscrise şi documente la Moscova. Trebuie remarcat că un alt set de documente scrise de Cantemir se află la Istanbul (de unde se doresc recuperate) şi doar câteva documente se află în România.

Editarea lucrării „Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir” a fost posibilă datorită aducerii de la Moscova, de către Fundaţia Internaţională „Dimitrie Cantemir”, a manuscriselor lui Dimitrie Cantemir, la iniţiativa domnilor Paul Tudor, Ion Deaconescu şi Constantin Barbu. Tipărită până în prezent în 40 de volume, în format A4, reprezintă manuscrise în facsimil color, unele inedite, lucrări care se referă la chestiuni politice, istorice, geografice, religioase, filosofice, literare, ce vizează cultura Rusiei, a Moldovei, a Turciei, Germaniei, este tezaurul cultural românesc cel mai de preţ pe care România îl are în lume, de peste 300 de ani. Sunt manuscrise nepreţuite, unele inedite, altele considerate pierdute ori distruse, scrisori, acte oficiale şi administrative, de proprietate, cereri către Ţarul Petru cel Mare şi membrii Senatului. Este o comoară care, făcută publică, poate schimba istoria întregii Europe. Puţine neamuri se pot mândri că au avut o personalitate complexă ca Dimitrie Cantemir. Opera sa recuperată, vizând istoria naţională şi europeană, cultura, politica, diplomaţia, arta se constituie într-un nou mod de a fi, într-o nouă existenţă, întrucât totul trebuie reevaluat, iar spiritualitatea românească urmând să devină un important contributor la civilizaţia europeană.

Integrala Manuscriselor Cantemir este o ediţie monumentală care nu poate fi comparată în istoria României decât cu editarea facsimilată a manuscriselor lui Mihai Eminescu. Mai puţin cunoscut în ţară, dar preţuit peste hotare, Dimitrie Cantemir „a fost un filosof între regi şi un rege între filosofi”. (George V. GRIGORE)

Surse: prezi.com; gradno.ro; desteptati-va.ro; regielife.ro; asm.md; unghiul.com; idsi.md; capodopere2019.ro; ziarullumina.ro