Şi noi şi ei: „AŞA NU SE MAI POATE!”

În Comunicatul Executivului din 21 mai, în urma întâlnirii cu liderii de sindicat din învăţământ, „Educaţia rămâne prioritate pentru actuala coaliţie de guvernare”. E un pas înainte. Până acum era „prioritatea zero”. Şi s-a văzut! Doar noi suntem cârcotaşi! Ei au înmulţit zero cu unităţi, zeci, sute…dar le-a dat tot zero. Şi nu mă refer exclusiv la partea materială, în cazul căreia, de milă, de silă, prin diferite părţi se constată progrese. Nu, zero este în ceea ce priveşte strategia, un program pe termen lung, pornind de la realităţi, nu de la raportări şi păreri neavizate, sau de dragul de a fi „ca alţii”.

 Învăţământul românesc a început să „cadă” din anii 80 ai secolului trecut, când a intervenit avalanşa de raportări şi de condiţionări, când  cadrele didactice au fost puse la colţ, pe coji de nucă, pentru rezultatele proaste ale elevilor, elevi care nu doreau sau nu puteau să obţină performanţe şcolare. Şi atâta au fost bătuţi la palmă educatorii că…s-a ajuns unde s-a ajuns.

Dar chiar şi aşa, au fost, sunt cadre didactice care nu au făcut pactul cu prostia, cu mediocritatea, care au continuat să fie educatori, profesori din generaţiile mai vechi, dar şi tineri bine pregătiţi, cu vocaţie şi drag pentru această delicată meserie. Însă unii au renunţat să se mai bată, să se sacrifice, au ieşit din „sistem”. În locul lor, mai ales în mediul rural, au venit suplinitori cu un abia trecut bacalaureat, titularul unei materii a fost nevoit să preia şi alte materii pentru care nu era pregătit. Mă gândesc că dacă unităţilor de învăţământ superior  li se atribuie un număr de locuri – pentru pregătirea cadrelor didactice, de exemplu – la nivelul Executivului, Ministerului Educaţiei, există o concordanţă cu numărul de copii, cu necesarul de profesori, cu programa şcolară, pentru stabilirea normelor didactice… Da, eu mă gândesc. Sigur, problema salariilor este foarte importantă. Dar din cei 6% din PIB – nu aşa s-a hotărât?! – cred că problema s-ar rezolva. Fac haz de necaz, evident. Şi totuşi, părăsirea sistemului nu cred că are ca motiv numai salarizarea. Este vorba şi despre faptul că în urma unei false democraţii sau ce Dumnezeu o fi, prea multe alte entităţi se amestecă în procesul educativ. Părinţi, asociaţii de părinţi,  asociaţii ale elevilor, ale studenţilor, organizaţii nonguvernamentale, politicieni… toţi ştiu mai bine decât profesorii!!! Apoi, schimbarea regulilor în timpul jocului, lipsa respectului, supraîncărcarea cu hârtii, rapoarte, planuri, cearceafuri de documente menite să acopere incompetenţa diriguitorilor. Sunt motive serioase de grevă…

N.B.„Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, Federaţia Sindicatelor din Educaţie „SPIRU HARET” şi Federaţia Naţională Sindicală „ALMA MATER“, în numele salariaţilor din învăţământ ale căror drepturi şi interese le reprezintă, au respins ieri, 21 mai 2023, aşa-zisa ofertă a Guvernului României.

NU avem nevoie de ajutoare sociale!

NU suntem asistaţi social!

AVEM nevoie de salarii decente!

NU am decis să facem grevă peste noapte!

NU facem jocuri politice!

ESTE greva oamenilor şcolii, este greva celor peste 200.000 de angajaţi din învăţământ, care s-au săturat de nepăsarea guvernanţilor. Este greva celor care spun răspicat: AŞA NU SE MAI POATE!” (Mioara VERGU-IORDACHE)