Statuile ascunse ale Clujului

Busturile lui Decebal şi Traian, create de sculptorul Ettore Ferarri

Două splendide busturi din bronz, regele Decebal şi împăratul Traian, ar putea istorisi o adevărată odisee ce se întinde pe o perioadă de aproape un secol, poveste întortocheată ce începe glorios la Roma (în Italia) şi se încheie sec şi anost într-un depozit al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT). Acesta sunt cele mai importante dintr-o listă mai lungă marcată cu mesajul „statui neamplasate”, dar aflate în patrimoniul Primăriei locale. Cele două busturi se află la MNIT, într-o sală de la etaj, folosită în acest moment ca depozit de exponate. „Cele două busturi au fost comandate în anul 1928, de primarul de atunci al municipiului Cluj, Teodor Mihali, şi plătite din fondurile Primăriei. Ettore Ferrari a realizat, printre altele, statuia lui Ovidiu din Constanţa şi medalionul cu împăratul Traian de pe soclul Lupei Capitolina. Celebrul sculptor italian a realizat şi expediat lucrările în patru luni”, arată consilierul liberal Bîldea în solicitarea adresată primăriei. Totodată, acesta subliniază că în perioada interbelică, cele două sculpturi au fost amplasate în sala de şedinţe a Consiliului Local Cluj, în clădirea din Piaţa Unirii nr. 1, astăzi camera în care se colectează taxele locale, propunând ca şi acum sculpturile să fie amplasate în spaţiul ce are aceeaşi destinaţie, respectiv în Sala de sticlă a primăriei. „După Dictatul de la Viena, sculpturile au fost reamplasate la Turda până în anul 1995, când, în urma unei tentative de furt, s-a descoperit cine este proprietarul celor două busturi, respectiv Primăria Cluj-Napoca. În prezent, cele două lucrări depozitate la Muzeul de Istorie a Transilvaniei sunt restaurate pentru expunere în interior”, precizează consilierul.

Dar, povestea busturilor nu mai este cunoscută în detaliu. „Au fost comandate deodată cu Lupa Capitolină, monument care acum se află pe Bulevardul Eroilor din Cluj-Napoca. Cert este că în 1928 se aflau în primăria oraşului, probabil în sediul cunoscut astăzi ca „Primăria Veche”. Odată cu ocuparea Transilvaniei de către hortyşti, în 1940, pentru a se evita distrugerea lor de către noii ocupanţi, au fost duse la Turda, la Muzeul de Istorie, unde au rămas mult timp. După Revoluţie, în timpul fostului primar Gheorghe Funar, au fost aduse şi depozitate la noi”, a precizat dr. Ovidiu Muntean, muzeograf în cadrul MNIT. Din istoria acestor lucrări s-a păstrat şi zvonul că ele ar fi trecut şi prin Timişoara, la un moment dat. „Sunt nişte statui frumoase, lucrate în acelaşi stil cu Lupa Capitolină; şi aceasta a stat o vreme la noi în muzeu. Un domn, Marian Lazăr, a realizat un studiu despre ele, se pare că au avut un traseu uimitor, unii ziceau că au fost pe la Timişoara… Noi mai ştim doar crâmpeie din istoria incredibilă a acestor statui. Cel mai probabil sunt opera aceluiaşi sculptor care a realizat şi Lupa Capitolină, Ettore Ferrari. Făceau parte din aceleaşi contracte pe care primăria clujeană le-a încheiat cu municipalitatea Romei. Eu sunt de 20 de ani la muzeu şi nu au fost expuse până acum. Oricum, noi mai avem un bust al lui Decebal, sculptat în piatră. Statuile au drumul şi viaţa lor, fiecare epocă istorică le-a valorizat sau, după caz, le-a diminuat valoarea”, a conchis dr. Ovidiu Muntean.

Statuia Lupa Capitolină aflată în centrul Clujului a fost donată de statul italian României, alături de încă una, identică, dăruită Chişinăului, „drept simboluri ale unităţii românilor din zonele unificate cu Regatul Român”. A fost realizată după lupoaica de pe Capitoliu, cu cei doi gemeni, Romulus şi Remus. Pe soclul monumentului din Cluj se află un basorelief cu imaginea împăratului Traian şi cu inscripţia „ALLA CITTÀ DI CLVJ, ROMA MADRE, MCMXXI”. Iniţial, a fost amplasată în Piaţa Unirii, în faţa statuii lui Matei Corvin. Festivitatea de dezvelire a avut loc în 28 septembrie 1921, fiind prezidată de Iulian Pop, primul primar român al municipiului, în prezenţa a numeroşi localnici. În 1940, în urma Dictatului de la Viena, din 1940 şi până în 1944, statuia a fost adăpostită la Sibiu. După cel de-Al Doilea Război Mondial, statuia a revenit la Cluj, dar noul climat politic existent nu a permis reinstalarea statuii pe locul original, de aceea ea a fost montată în anul 1967, la iniţiativa profesorului Constantin Daicoviciu, în faţa clădirii centrale a Universităţii, unde a rămas până în 1973, când statuia a revenit în Piaţa Unirii, pe locul ei din faţa Universităţii fiind amplasat grupul statuar Şcoala Ardeleană. Statuia Lupoaicei a fost mutată ulterior la Muzeul de Istorie a Transilvaniei, unde a fost restaurată de sculptorul Liviu Mocan, iar în 2007 de sculptorul Kolozsi Tiberiu, ulterior ea fiind amplasată la jumătatea Bulevardului Eroilor, unde se află şi acum.

Statuia Lupoaicei (Lupa Capitolina) din Chişinău (Republica Moldova astăzi), a fost dăruită de municipalitatea oraşului Roma în primii ani după Unirea Basarabiei şi Bucovinei cu România, mai precis, în anul 1921. Pentru a aminti originea romanică a populaţiei băştinaşe din Basarabia şi romanitatea lingvistică comună, în 1921, municipalitatea oraşului Roma a oferit municipiului Chişinău o copie a statuii Lupa capitolina, realizată de sculptorul Ettore Ferrari. Statuia a fost instalată în faţa clădirii în care „Sfatul Ţării” (Parlamentul Basarabiei la data Marii Uniri) a votat unirea cu România (clădire care a devenit în 1933 sediul „Facultăţii de Ştiinţe Agricole”). O dată cu anexarea sovietică, în urma pactului Hitler-Stalin, statuia a fost topită de către cotropitorii ruşi, care o socoteau „simbol al fascismului italian şi al imperialismului roman”. După obţinerea independenţei Republicii Moldova în 1990, „Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni” a realizat o replică a statuii, pe care a dăruit-o noului stat, de aceeaşi obârşie latină. Statuia a fost instalată în faţa „Muzeului de Istorie a Republicii Moldova” din Chişinău. Odată cu venirea comuniştilor rusofoni la putere, în 2001, simbolurile latinităţii poporului au ajuns a fi din nou marginalizate, în contextul doctrinei moldovenismului promovat de către aceştia. Deteriorată pe timpul nopţii de persoane necunoscute, Lupoaica a fost demontată de pe soclu pentru restaurare şi în ciuda faptului că unii donatori se oferiseră să o refacă, ea zace şi acum în subsolul Muzeului. Există mărturii că lucrările de restaurare au fost zădărnicite din motive politice. Dar între timp, după constituirea Alianţei pentru Integrare Europeană în iulie 2009, un şir de proiecte culturale îngheţate de guvernarea comunistă, printre care şi instalarea bustului lui Liviu Rebreanu pe Aleea Clasicilor, au primit undă verde. Astfel, o nouă donaţie din partea „Ligii culturale pentru unitatea românilor de pretutindeni” a permis realizarea unei noi copii (reproduceri) a statuii originale din 1921, care a fost reinstalată pe soclul ei la data de 1 Decembrie 2009.

Un periplu demn de un călător pasionat au urmat aceste simboluri ale românismului, reuşind până la urmă să vină în întâmpinarea privitorului şi a iubitorului de ţară. Acum aşteptăm ca şi celelalte statui, plecate odată cu acestea din atelierul sculptorului din Roma, să desfete privirile celor ce admiră arta şi istoria. Sperăm ca viitorul să fie mult mai îngăduitor cu ele şi să le mai dea o şansă de a sta pe piedestal. (George V. GRIGORE)

Surse: wikipedia.org; visitcluj.ro; clujwebstory.ro; istorie-pe-scurt.ro; turdanews.net