Fericire. Echinocţiu. Poezie

Dacă ieri a fost Ziua Internaţională a Fericirii, iar, la ora 23,24, Echinocţiul de primăvară, când ziua este egală cu noaptea ca să crească apoi, era musai să fie azi Ziua Mondială a Poeziei. Pare logic ca binele să atragă bine, frumosul să atragă frumos.
Idealistă, ziceţi. Nu ştiu. Mai curând aspirantă la optimism. Pentru că mă uit în jur şi văd că răul atrage rău, urâtul atrage urât, ura atrage conflict… şi mă gândesc că ar fi normal să fie aşa şi pe partea frumoasă a vieţii.
Şi cum să nu vreau să fiu optimistă când, cu toate nefericirile declarate / declamate de români, în Topul Mondial al Fericirii din acest an (bazat pe media pe trei ani 2020-2022), din 137 de ţări, România este pe poziţia a 24-a (în urcare de pe poziţia a 28-a din raportul anterior), mai sus decât Spania sau Italia. (În Finlanda trăiesc cei mai fericiţi cetăţeni, urmaţi de cei din Danemarca, Islanda şi Israel.) Că fericirea nu e chiar fericire, că în acest top prioritate au indicatorii economici, că fiecare naţiune înţelege diferit noţiunea, toate sunt de discutat. Dar nu e momentul acum. Ieri a fost Ziua Internaţională a Fericirii! Astăzi este Ziua Mondială a Poeziei.
Se zice că Ziua Mondială a Poeziei este un prilej de a promova lectura, scrierea şi înţelegerea poeziei, iar cea mai importantă lecţie pe care aceasta ne-o oferă este „să încercăm să ne reîndrăgostim de limba scrisă şi vorbită. Scrierea unei poezii scoate la iveală emoţii şi sentimente, unele ascunse, devenind astfel un moment valoros pentru fiecare, profund şi individual.” Pe scurt, poezia reprezintă una dintre cele mai pure reprezentări ale artei, ce foloseşte cuvinte pentru a stârni emoţii şi reacţii, poezia este o eliberare a sufletului, transpusă în vorbe de o sensibilitate aparte. „Dintre toate artele, poezia ocupă primul loc”, a scris Kant. Poezia este atemporală şi teritorial universală, pătrunde în inimile oamenilor şi atinge cele mai sensibile unghere, face apel la emoţiile noastre. „Rolul poeziei este excepţional în menţinerea diversităţii lingvistice, păstrarea limbilor pe cale de dispariţie şi reunirea oamenilor din culturi diferite.”
Ar fi frumos să vedem un raport mondial al creatorilor şi al „consumatorilor” de poezie! Probabil că am ocupa un loc fruntaş, că doar, se ştie, „românul s-a născut poet”, pentru că „nu e om să nu fi scris o poezie/ măcar o dată, doar o dată-n viaţa lui”. Cum e poezia?! Cu multe sentimente, dar, din păcate, cu vocabular sărac şi plină de greşeli gramaticale. De aceea zic, până nu se face topul mondial al creatorilor de poezie, să învăţăm Limba română, să citim mult, că poate prindem un loc în top, ca să sărbătorim în acelaşi timp şi Ziua Internaţională a Fericirii şi Ziua Mondială a Poeziei. (Mioara VERGU-IORDACHE)