Prof.univ.dr. Grigore POSEA (15 octombrie 1928-23 februarie 2023)

Prof. univ. dr. doc. Grigore Posea s-a născut pe 15 octombrie 1928, în comuna Nehoiaşu, judeţul Buzău. A absolvit Facultatea de Geologie-Geografie a Universităţii din Bucureşti (1952), a obţinut titlul de doctor în geografie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca (1958) şi pe cel de doctor docent al Universităţii din Bucureşti (1970), instituţie în care a activat ca profesor începând cu 1969. A fost, printre altele, preşedinte şi preşedinte de onoare al Societăţii de Geografie din România. Membru fondator al Fundaţiei România de Mâine şi al Universităţii Spiru Haret. Prorector pentru cercetarea ştiinţifică în cadrul Universităţii Spiru Haret.

George LĂZĂROIU: Stimate domnule prof. univ. dr. doc. Grigore Posea, cum s-a dezvoltat pasiunea dumneavoastră pentru geografie?
Liceul absolvit, de profil militar, mi-a oferit o anumită rigoare acţională, iar muntele, în peisajul căruia m-am născut, m-a cucerit prin semeţia piscurilor, de unde năzuinţa de perfecţionare necontenită de-a lungul atâtor decenii de activitate didactică şi ştiinţifică. Opţiunea pentru studiul geografiei a venit de la sine, iar aprofundarea acestui domeniu s-a realizat în facultate şi, mai ales, după obţinerea titlului de doctor, dar şi prin specializări la Moscova şi Paris, cu profesori de marcă (J. Dresch şi K. Markov). Rezultatele s-au concretizat prin comunicări la manifestări ştiinţifice internaţionale şi prin articole publicate în reviste de specialitate. Din 1951 am funcţionat ca preparator la Universitatea din Bucureşti, asistent (1952), lector la Universitatea din Cluj (1957), conferenţiar (1960) şi profesor (1969) la Universitatea din Bucureşti. După 1990, am funcţionat şi la Universitatea Spiru Haret, iar din 1999 numai la Spiru Haret. La această universitate am pus în practică toată experienţa didactică, ştiinţifică şi organizatorică pe care o căpătasem în prealabil, ani mulţi, în învăţământul superior. Cunoşteam şi lipsurile impuse anterior acestui învăţământ, iar la Universitatea Spiru Haret am militat pentru o orientare cât mai aproape de Europa Occidentală şi de America, mai ales că atmosfera şi stilul de muncă al rectorului nostru, prof. univ. dr. Aurelian Gh. Bondrea, este continuu novativ, neoharetian. În anul 2005, am fost ales şi profesor de onoare al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. În 1965 am obţinut calitatea de îndrumător de doctorate în domeniul geomorfologiei, iar în 1968 şi în cel al geografiei fizice. De atunci, am coordonat munca a peste 40 de doctori, 27 dintre aceştia ajungând, la rândul lor, profesori universitari, iar unii conduc şi ei doctorate sau predau în străinătate.
George LĂZĂROIU: Care este tendinţa actuală în cercetarea geografică?
Ca în orice ştiinţă există perioade de avânt, bazate pe noi paradigme urmate în ştiinţa respectivă, dar şi perioade de oarecare „bâjbâială”, sau chiar stagnare. Pe plan mondial, geografia a realizat un avânt puternic după 1960-1970, ceea ce s-a întâmplat şi la noi în ţară, când mai ales geografia României a fost studiată aproape „pas cu pas”, cu multe rezultate noi. După 1990, au apărut noi direcţii de studii şi trecerea la un accent deosebit spre practica socială. Dau doar două exemple: mulţi tineri doresc să urmeze geografia turismului (şi noi am înfiinţat o asemenea specializare, şi multe studii şi contracte de cercetare se ocupă de acest subiect); al doilea exemplu, introducerea unor cursuri (şi cercetări ştiinţifice) privind: hazarde, riscuri şi dezastre naturale (geografice). Cele două exemple nu indică întrutotul, însă, orientarea generală actuală a geografiei şi a geografilor, şi anume „studiul mediului geografic” ca un sistem „viu” şi complex, dar mai ales ca una din cele trei mari părţi ale dezvoltării durabile: armonia, pe timp îndelungat, dintre „mediu – economie – societate”. De altfel, noi am şi dat o nouă definire a geografiei: Ştiinţa integratoare a Terrei ca planetă a vieţii şi a omenirii. Către această direcţie păşeşte activ, şi cu folos, geografia actuală.
Aş menţiona însă şi două neajunsuri ale perioadei contemporane: unele discipline geografice şi-au depăşit mult obiectul (sau chiar au devenit negeografice), extinzându-se către alte ştiinţe vecine, în care alţii sunt mai pricepuţi decât noi (nu dau exemple, dar sunt destule) şi, un alt defect, plagiatul, direct sau ocolit, de pe Internet, fără aport personal substanţial (dar sper să se oprească!). (Opinia naţională nr. 451)

Un spirit deschis spre lumea ştiinţifică, iscoditor şi generos
Profesorul. Aşa îi spuneam noi, studenţii, Profesorului universitar doctor docent Grigore Posea, în semn de respect pentru personalitatea sa puternică, deopotrivă însă caldă şi apropiată faţă de noi, distins geograf şi om de cultură, care a marcat evoluţia geografiei româneşti în ultima jumătate de secol.
Era unul dintre dascălii cu un vădit talent pedagogic, pe care îl aşteptam la orele de curs cu emoţie şi interes deosebit, datorită modului facil, dar profund ştiinţific în care ne explica procesele şi fenomenele geomorfologice. În teren era un practician desăvârşit, reuşind întotdeauna să surprindă esenţa fenomenelor analizate, în strânsă corelaţie cauză-evoluţie-efect. Găseam mereu în cuvântul său foarte multă înţelepciune şi echilibru, ceea ce ne făcea să fim şi mai atraşi de personalitatea sa. A reuşit astfel ca, de-a lungul timpului, să formeze generaţii întregi de geografi care, datorită nivelului ridicat de pregătire şi spiritului pătrunzător insuflat de PROFESOR, să facă faţă tuturor provocărilor profesionale din domeniul geografiei sau să se integreze cu succes în domenii conexe acesteia. PROFESORUL Grigore Posea a fost
în permanenţă preocupat de dezvoltarea schimbului de valori dintre generaţii, având din acest punct de vedere un important rol de unificare a valorilor ştiinţifice, acţionând cu perseverenţă în această direcţie. Încă de pe băncile facultăţii, ne-a oferit imaginea geografului profund preocupat de om şi de relaţia acestuia cu mediul geografic, de om cu vocaţia construcţiei în plan ştiinţific şi în cel al relaţiilor interumane. Evoluţia exemplară a carierei sale profesionale a avut la bază o putere extraordinară de muncă şi un remarcabil simţ al realităţii. Aşa a reuşit să dezvolte idei novatoare şi să acţioneze constant pentru ca reflecţia geografică să aibă o utilitate multiplă. Mărturie stau numeroasele sale lucrări de dezbatere teoretică şi metodologică, dar şi de analiză ştiinţifică. Încărcătura conceptuală şi direcţiile practice de acţiune, care se regăsesc în aceste lucrări, reflectă profunda înţelegere a mutaţiilor de amploare înregistrate de spaţiul geografic în evoluţia sa. Înclinaţia spre studiul aplicat, rezultând din contactul direct cu realitatea geografică, analizată şi interpretată în logica demersului ştiinţific, s-a manifestat în participarea la numeroase proiecte de cercetare ştiinţifică, fie în calitate de membru al echipei de cercetare, fie în cea de director de proiect, finanţate de Academia Română, ministere, institute de cercetare sau unităţi economice.
Căldura cu care, şi astăzi, foştii studenţi evocă personalitatea PROFESORULUI, relaţia apropiată cultivată cu acesta, competenţa ştiinţifică manifestată, atât la catedră, cât şi pe teren, au făcut din acesta un adevărat mentor. (Conf. univ. dr. Constantin VERT, Universitatea de Vest din Timişoara)

Liderul generaţiei de aur a geografiei româneşti
Profesorul, pentru că aşa obişnuim să-i spunem, deoarece, atât geografii, cât şi alţi specialişti, este imposibil să nu fi fost influenţaţi în formarea lor, mai mult sau mai puţin, de personalitatea prof. univ. dr. doc. Grigore Posea, care are şi o activitate ştiinţifică deosebit de valoroasă pentru tezaurul disciplinei noastre.
(…) Pedagog de elită, s-a preocupat în egală măsură atât de problemele învăţământului universitar, pentru care a elaborat foarte multe cursuri universitare şi a introdus cursuri noi ca Geografia mediului sau Probleme de geografie a României, cât şi a celui preuniversitar, pentru care a elaborat mai multe manuale pentru învăţământul liceal şi un dicţionar de termeni geografici. Convins de faptul că prestigiul unei şcoli nu poate fi consolidat fără o bună cunoaştere a realizărilor anterioare, s-a preocupat permanent de a face cunoscute personalităţile de marcă ale şcolii geografice româneşti, accentuând la fiecare în parte contribuţiile originale care au dus la progresul geografiei şi la afirmarea ei pe plan intern şi internaţional. Întâlnim, în lucrările profesorului, la loc de cinste, toţi marii geografi de la Emm. de Martonne, Vâlsan, Mehedinţi, Morariu, Mihăilescu ş.a., ca şi realizările de marcă ale şcolii geografice româneşti publicate nu numai în ţară, dar şi în străinătate. (…)
Prin rodnica şi valoroasa activitate desfăşurată, s-a identificat permanent cu interesele instituţiilor de învăţământ în care a activat atât la nivelul catedrei, cât şi în funcţiile de conducere, deciziile luate purtând întotdeauna amprenta autorităţii ştiinţifice şi a prestigiului câştigat de mentorul multor generaţii de geografi. (Prof. univ. dr. Ion ZĂVOIANU)

Geograful nr. 1 al geografiei româneşti.
L-am cunoscut pe prof. Posea încă din anii studenţiei, fiind colegi de facultate şi trăind viaţa studenţească (cursuri, cantină, cămin) (1949-1952) în condiţiile de atunci, cu care ocazie am constatat pasiunea
sa pentru învăţătură, comportamentul său colegial şi prietenesc, căldura sa sufletească, spiritul său de modestie, dreptate şi echitate. A fost unul dintre studenţii fruntaşi ai anului său (1948-1952), numit preparator încă din anul IV, iar la absolvire fiind repartizat ca asistent la Institutul de Cercetări Geografice. După câteva luni de activitate la Institutul de Geografie, a intrat prin concurs, pe un loc de „doctorand” cu frecvenţă la Universitatea din Cluj (academician Tiberiu Moraru), obţinând titlul de „doctor în geografie” în anul 1958, cu teza „Ţara Lăpuşului”, apărută în 1962, în Editura Ştiinţifică, Bucureşti (280 pagini), şi fiind încadrat ca lector la Facultatea de geografie a Universităţii clujene (1957-1960). În 1970 obţine şi titlul de „doctor docent”. În 1962 (3 luni) efectuează un stagiu de perfecţionare la Universitatea din Moscova, iar în 1965-1966 (4 luni), stagiu de perfecţionare la Universitatea Sorbonne – Paris. După 1960 depune o fructuoasă activitate didactică la Facultatea de Geografie a Universităţii Bucureşti, parcurgând toate treptele ierarhiei universitare. În acelaşi timp, desfăşoară o vastă şi variată activitate de cercetare ştiinţifică, teoretică şi pe teren, materializată în numeroase lucrări publicate, în volume separate sau în reviste de specialitate, în ţară şi în afară. Numeroasele lucrări, peste 340 tipărite şi aproape 60 de contracte ştiinţifice de cercetare, elaborate de profesorul Posea, abordează, cu prioritate, probleme de geografie fizică, dar şi de geografie umano-economică, evidenţiind, în ambele domenii, un înalt grad ştiinţific, teoretic şi practic. În acest sens, afirm, fără rezerve, că prof. Grigore Posea poate fi considerat geograful nr. 1 al geografiei româneşti.
Din multele, foarte multele opere ştiinţifice aparţinând prof. Posea, cu menţiune specială pot fi citate, în primul rând, cele premiate de Academia Română: Relieful României (1974), Editura Ştiinţifică, Bucureşti; Enciclopedia geografică a României (1982), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, precum şi câteva de primă referinţă geografică: Ţara Lăpuşului (1962) teza de doctorat; Geomorfologia generală (1970) (tratat), Editura Didactică, Bucureşti; Harta geomorfologică a R.S.R. (1980), scara 1: 400.000, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; România – unităţi de relief (1984), harta la scara 1: 750.000, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti; Geomorfologie (1976) (tratat), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; Geografia României (1983-2005), tratat, vol. I – V, Editura Academiei, Bucureşti; Geografia de la A la Z – dicţionar de termeni geografici (1986), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti; Câmpia Banato-Crişană, caracterizare geografică generală (1992), Universitatea Bucureşti; la Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti: Câmpia de Vest a României (1995), România – Geografie şi geopolitică (1999), Geomorfologia – lucrări practice (2000), Geomorfologia României (2002-2005), Geografia fizică a României (2003), Geomorfologie (2005). În cadrul vastei sale activităţi didactico-ştiinţifice s-a înscris şi rolul său de conducător de doctorat în domeniul geografiei fizice, îndrumând (începând din 1965) 42 de doctoranzi pe drumul obţinerii titlului de doctor.
În paralel cu toată activitatea sa, prof. Posea s-a remarcat şi prin funcţiile administrativ-organizatorice pe care le-a îndeplinit cu mult profesionalism, precum: Prodecan al Facultăţii de Geologie-Geografie, Universitatea Bucureşti (1961-1963); Decan al Facultăţii de Geologie-Geografie, Universitatea Bucureşti (1972-1976); Director al Institutului de Geografie (1975-1976); Şef al Catedrei de Geografie fizică (din cadrul Facultăţii de Geologie-Geografie (1966-1972); Şef al Catedrei de Geomorfologie-Pedologie (1990-1996); Vicepreşedinte al Fundaţiei România de Mâine (1990); Prorector al Universităţii Spiru Haret (din 1998); Prim-vicepreşedinte al Societăţii de Geografie (1972-1990); Preşedinte al Societăţii de Geografie (1990); Preşedinte al Asociaţiei Geomorfologice din România (1990); Vicepreşedinte al Comitetului Naţional de Geografie (1968-1998) etc. (Prof. univ. dr. Ion IORDAN)

Ne-a marcat devenirea
Personalitatea Profesorului Posea a fost una care ne-a marcat generaţia cum nu a făcut-o nimeni altcineva. Articolele, cărţile, editorialele, atitudinile publice manifestate cu diverse prilejuri au fost la originea a numeroase dezbateri în grupul nostru de cercetare de la Pângăraţi, de la Piatra Neamţ, de la Iaşi sau de la Suceava. De exemplu, impactul puternic în comunitatea ştiinţifică exercitat de lucrarea de originalitate absolută în analiza reliefului care a fost şi este Ţara Lăpuşului. La atâţia ani de la scrierea acestei cărţi nu găsim nicăieri încă o atât de minuţioasă, pertinentă şi puternică argumentare a modului cum s-a constituit palimpsestul acestei regiuni în timp. Cu o logică perfectă, cu o frază limpede, cu o terminologie revoluţionară, lucrarea rămâne încă un model de studiu într-o epocă dominată de hightech.
Preocupările Profesorului Posea pentru cartografierea geomorfologică au reprezentat un alt domeniu care a făcut ca şcoala românească de geomorfologie să fie una bine cotată în cadrul organismelor internaţionale de profil. În acest sens, realizările Profesorului şi ale iluştrilor săi colaboratori sunt din nou ştachete nedepăşite de alte contribuţii similare. Progresele în cartografierea geomorfologică tradiţională înregistrate în deceniile trecute reprezintă acum o bază puternică pentru dezvoltarea acestei ramuri pe baza posibilităţilor de combinare cu baza de date GIS.
(…) Parafrazând un ilustru cărturar, îmi vine în minte imaginea puternică creată de acesta şi o asemui rolului pe care l-a avut Profesorul, acela de a aduna toată seva pe care o ţară a dat-o şi de a o ridica în ţeava subţire a unui lujer de crin cu tărie de parfum care se cheamă Relieful României. Domeniul mai larg al geoştiinţelor are, cu adevărat, motive de mândrie că una din ramurile sale, geomorfologia, mai mult decât altele, a avut vigoarea să producă o astfel de viziune globală, complexă, revoluţionară. La 34 de ani de la această operă, tot Profesorul Posea s-a simţit dator să rescrie Geomorfologia României în 2002. Precedată de o impresionantă şi delicată mărturisire, lucrarea reia principalele teme cu noi argumentări impuse de progresele realizate în familia geoştiinţelor. (Prof. univ. dr. Maria RĂDOANE, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava)