„Bucuria de a trăi este adevăratul scop al activităţii economice!” (Nicolae Georgescu-Roegen)
Poate vă uimeşte modul în care Uniunea Europeană caută modalităţi de abordare a economiei viitorului pe alte coordonate decât cele cunoscute până acum. Se tot vorbeşte de conceptul de dezvoltare durabilă la nivel global, de o nouă abordare a problemei energetice şi de importanţa ecologiei în evoluţia economică. Cine a pornit acest mod nou de abordare şi cine a venit cu aceste idei revoluţionare? Printre „părinţii” conceptului de dezvoltare durabilă se află românul Nicolae Georgescu-Roegen.
Nicolae Georgescu s-a născut pe 4 februarie 1906 la Constanţa. Şi-a ales mai apoi pseudonimul de „Roegen” (reprezintă Ne – Geor inversat), utilizat ca un retronim, semnându-şi operele sale cu numele de Nicholas Georgescu-Roegen. A fost un cunoscut matematician, statistician, pedagog şi economist de talie mondială, creator al teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluţionar de a vedea economia. A studiat matematicile la Universitatea din Bucureşti cu profesori renumiţi precum David Emmanuel, Gheorghe Ţiţeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu şi Octavian Onicescu. Diploma universitară a obţinut-o în 1926, iar în 1930 a obţinut titlul de doctor în statistică la Universitatea Sorbonne din Paris. Între 1930-1932 a efectuat studii postdoctorale la Londra, cu Karl Pierson, iar între 1932-1934 la Harvard, cu faimosul economist Joseph Alois Schumpeter. Acesta l-a apreciat în mod deosebit şi i-a propus scrierea unui tratat de economie teoretică, pe care Georgescu-Roegen nu a mai putut să-l înceapă. După terminarea studiilor de specialitate s-a reîntors în ţară şi s-a ocupat cu reorganizarea statisticii economice din cadrul Institutului Central de Statistică. La Ministerul Economiei a fost director al direcţiei de import. În această perioadă a elaborat o serie de lucrări în domeniul statisticii, demografiei, economiei teoretice şi a economiei naţionale. A făcut parte din colectivul de redacţie al Enciclopediei României. Alături de alţi diplomaţi români, în 1944, fiind secretarul general al comisiei de mediere a armistiţiului dintre România şi ţările vest-europene, membre ale Aliaţilor, participă decisiv la apropierea punctelor de vedere ale părţilor implicate.
În 1948, când era evident că, datorită rolului său diplomatic pe care l-a avut în şi după cel de-Al Doilea Război Mondial, urma să ajungă pe mâna comuniştilor români aserviţi Moscovei, a emigrat în Statele Unite ale Americii, împreună cu soţia sa. La 13 februarie 1948, împreună cu familia, au plecat clandestin îmbarcaţi într-un cargo.
S-a stabilit în Statele Unite, iar în iulie 1948, cu ajutorul unor amici, a intrat la Universitatea Harvard. În România avea să se reîntoarcă pentru prima dată după 21 de ani, în 1969. În Statele Unite, Nicolae Georgescu-Roegen se dedică studiilor economice şi elaborează o serie de lucrări recunoscute la nivel internaţional. Părăsind conceptele economiei clasice, cercetează problemele ciclurilor de afaceri, problemele epistemiologice ale ştiinţelor economice, problemele funcţiei de producţie, creşterii şi dezvoltării economice, termodinamicii, rarităţii economice, bioeconomie, evoluţie etc. Este de părere că mecanismul formării libere a preţurilor nu poate fi singurul mod de redistribuire raţională a resurselor între generaţii. Lucrarea care l-a consacrat a fost „Legea entropiei şi procesul economic” (The Entropic Law and the Economic Process), apărută în 1971 (versiunea în limba română a apărut în 1979). Lucrarea sa a reuşit să deschidă noi orizonturi cu privire la procesul economic modern, ridică problema mediului natural şi a energiei, care până atunci nu intrau în ecuaţia economică, critică faptul că exerciţiile de matematică pură, aplicate în ştiinţele economice, au îndepărtat economia de realitate. Teoria lui Roegen obligă ştiinţa economică să fie regândită prin prisma factorului natural. El concluzionează că „Legea Entropiei însăşi apare drept cea mai economică dintre toate legile naturale”, iar raporturile dintre procesul economic şi legea Entropiei „constituie baza economiei vieţii la toate nivelurile”. A fost profesor emerit la Universitatea „Vanderbilt” din Nashville (Tennessee), la cea din Geneva (în 1974), Omagiu şi Strasbourg (în 1977 – 1978), devenind şi doctor honoris-causa al Universităţii din Strasbourg, membru al mai multor academii din SUA şi din lume. În iunie 1990, Academia Română l-a ales membru de onoare. A fost propus pentru Premiul Nobel pentru economie, dar i-a lipsit susţinerea necesară pentru a obţine marele titlu. A decedat în 1994. La cererea sa expresă, cenuşa i-a fost adusă în România şi depusă la Cimitirul Bellu, în sectorul academicienilor.
Nicolae Georgescu-Roegen este fondatorul teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluţionar şi integrator de a vedea economia. Opera sa de căpătâi este The Entropy Law and the Economic Process („Legea entropiei şi procesul economic”) publicată în 1971, referitoare la entropia economică. Domenii aparent ireconciliabile, aşa cum erau privite economia şi ecologia la sfârşitul anilor 1960, sunt aduse împreună elegant şi, respectiv, fundamentat matematic şi fizic de către Georgescu-Roegen. Contrar gândirii anterioare teoriei bioeconomice, care situa revoluţia industrială şi progresul tehnic de o parte a „baricadei”, respectiv evoluţionismul lumii vii şi ecologia de cealaltă parte, economistul român vine cu o clarificare decisivă, având şi conotaţii evidente de economie politică contemporană. Nicholas Georgescu-Roegen enunţă şi demonstrează că, „pe de o parte, rezolvarea problemelor decisive ale mediului sunt strâns legate de progresul ştiinţific, tehnologic şi informatic al societăţii umane, dar, în acelaşi timp, doar existenţa progresului generalizat al rasei umane, în sine, nu poate rezolva automat problemele ecologice pe care tot oamenii şi dezvoltarea accelerată a omenirii, începând cu revoluţia industrială le-au creat. Factorul decisiv îl reprezintă voinţa societăţii umane, per ansamblu, de a rezolva problemele existente.”
Considerând economia liberală clasică mult prea mărginită şi mecanică, Georgescu-Roegen a reliefat contradicţia dintre principiul al doilea al termodinamicii şi legea entropiei – adică între degradarea de neevitat a resurselor naturale folosite de omenire, ca urmare a folosirii lor, şi creşterea materială nelimitată (să revenim la o economie „rurală”, „naturală”, „posibilă”, „limitată” şi „limitativă” – n.a.). El s-a arătat adeptul unei descreşteri economice (moderaţie în tot – n.a.), pentru a ţine seama de legea fizică a entropiei. Omului pentru a fi fericit şi realizat îi trebuie mult mai puţin decât credem noi. Cei care au creat competiţia în societate, acum „aleargă” de dragul ei. O îmbinare a vechilor meşteşuguri cu noile tehnologii şi promovarea ambelor, o abordare „mediană” a dezvoltării economice, un fel de „mers al şarpelui” ce face media între maximizare şi minimizare, va conduce la o armonizarea „naturală” a sistemelor dintre om şi mediu. Criticii acestor teorii consideră că a amesteca entropia cu fenomene biologice şi sociale caracterizate mai degrabă prin autoorganizare şi adaptabilitate este prea simplist. Georgescu-Roegen a manifestat convingerea că bucuria de a trăi este adevăratul scop al activităţii economice (şi nu banii – n.a.). Ideile sale valoroase au constituit puncte de plecare pentru noi priorităţi ale lumii actuale, de la economia ecologică sau economia circulară, la preocuparea pentru epuizarea resurselor. Trecerea la un trai în armonie cu Planeta presupune înţelegerea şi asumarea principiilor dezvoltării unei societăţi durabile, iar schimbarea comportamentelor este facilitată de cultură. „Cum vrem să ne dezvoltăm: mai mult sau mai înţelept?” poate fi motoul operei sale de căpătâi. Când spunem dezvoltare durabilă, automat ne gândim la viitor, la ţinte şi obiective, să cunoaştem şi să îmbrăţişăm principiile construirii unei societăţi sustenabile, pentru realizarea schimbării pe care o dorim şi de care avem nevoie, mai ales în contextul actual. Doar aşa vom reuşi să transformăm România şi să asigurăm un viitor durabil generaţiilor următoare, la care până acum nu prea ne-am gândit.
În amintirea şi recunoaşterea valorii economistului de talie mondială Nicolae Georgescu-Roegen, prin Hotărârea nr. 497/21.10.2020 a Senatului Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, a fost aprobată acordarea Diplomelor „Georgescu-Roegen” autorilor articolelor publicate în reviste editate şi cotate Web of Science, sau indexate Scopus. Pentru cei ce vor să aprofundeze subiectul, în anul 1996 au fost publicate în colecţia Biblioteca Băncii Naţionale, „Operele complete” ale lui Nicholas Georgescu-Roegen, în 7 volume. Biblioteca Institutului Naţional de Statistică a României poartă numele savantului român Nicolae Georgescu-Roegen.
În ultimul său interviu, acordat domnului dr. Mihnea Constantinescu, savantul român spunea: „Dragostea mea faţă de neamul românesc are rădăcini adânci în ceea ce sunt şi voi fi mereu. Ochii minţii mi-au fost deschişi în România, întâi de părinţii mei, apoi de învăţătorii din clasele primare; mai târziu, profesorii din liceu şi de la Universitate m-au învăţat treptat, cu dragoste şi cu devotament, să privesc lucrurile mai de aproape şi să-mi organizez sistematic ideile despre ele. Numai pentru că am fost astfel pregătit să fiu student, am putut studia mai departe în centre culturale ale lumii întregi şi cu specialişti care mi-au format orientarea intelectuală, care astăzi este a mea proprie. Iubesc adânc neamul în mijlocul căruia m-am născut şi am trăit prima jumătate din viaţă şi îl voi iubi tot aşa până la ultima mea suflare”. (George V. GRIGORE)
Surse: wikipedia.org; enciclopediaromaniei.ro; descopera.ro; bibnat.ro; traditiicreative.ro; ecopolitica.org; classiques.uqac.ca; researchgate.net; romanian-philosophy.ro; georgescuroegen.org; Constantinescu, N.N. – „Un mare economist dat de poporul nostru: Nicolae Georgescu-Roegen”, articol apărut în „Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice”, vol. II, Editura Academiei Române, Bucureşti 1997
Numărul 808
