A venit Moș Nicolae!

Dimineaţa de 6 decembrie ne introduce în poveste! Seara de 5 decembrie are o semnificaţie aparte pentru toţi copiii. În fiecare an, în această seară, ei îşi spală şi îşi lustruiesc pantofii, cizmele ori ghetele, aşteptându-l pe Moş Nicolae. Să le aducă daruri.

Tradiţia darurilor primite de la Moş Nicolae are origini vechi. Nicolae din Myra-Lichia a fost un episcop cu mare credinţă în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea – (undeva, pe meleagurile Turciei de astăzi), căruia îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de oamenii săraci ori necăjiţi. Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinţilor săi, el şi-a dăruit întreaga avere celor nevoiaşi, cum citim în „Cartea de Crăciun” de Sorin Lavric, Editura Humanitas, 1997.

Una dintre legende spune că erau trei fete care, neavând zestre, nu se puteau căsători şi urma să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Sfântul Nicolae le-a salvat. A aruncat prin fereastră, fiecăreia dintre ele – în noaptea de 5 spre 6 decembrie – câte un săculeţ cu bani. Săculeţii au căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghetele fetelor. Probabil, de aici este obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete, scrie sursa amintită.

Şi tot din acest motiv, copiii au grijă ca ghetele ori cizmele lor să fie foarte curate în această noapte. Dar Sfântul Nicolae nu este numai protectorul celor săraci, ci şi al copiilor, al marinarilor şi al victimelor judecăţilor nedrepte, fiind venerat în întreaga lume.

Legenda nuielușei pe care o primesc copiii neascultători

La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

Nicolae, ajuns, episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit Bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători sa fie loviţi cu nuieluşa în semn de avertisment.

Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfanţul „a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

Sfântul Nicolae a ştiut, însă, că după mustrare se cere mângâiere. Astfel, el a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi.

Sfântul Ierarh Nicolae a murit în anul 340, iar, din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică ce îi este dedicată, în Bari, în sudul Italiei.

Obiceiuri de Sfântul Nicolae în România

Copiii de la noi au fost învăţaţi că, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă ghetele, cizmele cu dulciuri, jucării şi daruri, dar unii găsesc şi câte o nuieluşă.

În tradiţiile româneşti Moş Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru repetiţiile colindelor de Crăciun şi de Anul Nou.

În colindele româneşti, cântate iarna, se vorbeşte despre florile dalbe, flori de măr. Asta pentru că bătrânii cunoşteau şi ei că acea nuieluşă a Sfântului Nicolae trebuie să fie una de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului, înseamnă că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a dat crenguţa. Dacă la Sfântul Andrei se punea la încolţit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi, pentru ca acestea sa înflorească, dovada iertării greşelilor, după cum spune tradiţia.

Cum este sărbătorit Moș Nicolae în lume

Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul
al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit o zi a darurilor ori a activităţilor cu caracter umanitar, caritabil. Sfântul Nicolae, pe care creştinii ortodocşi şi greco-catolici îl prăznuiesc la 6 decembrie, este celebrat peste tot în lume, până şi în locuri în care populaţia majoritară nu este creştină.

Copiii din Franţa, aşteptându-l pe Moş Nicolae, lasă lângă ghetuţe un pahar de vin, iar pentru măgăruşul lui lasă doi-trei morcovi şi puţin zahăr, pentru că în regiunile din estul Franţei, cei mici ştiu că Moş Nicolae vine călare pe un măgăruş, alături de Pere Fouettard (Moş Nuieluşă), înveşmântat în negru. Moş Nicolae lasă daruri copiilor buni, iar Moş Nuieluşă le lasă celor care n-au fost cuminţi câte o nuieluşă.

În Belgia şi Luxemburg, copiii îşi aşază ghetuţele în faţa uşii şi, la fel ca micuţii francezi, pregătesc un pahar de vin pentru moşul.

Moş Nicolae este foarte iubit de copiii din Austria, care îl percep ca pe un bătrân înveşmântat asemenea unui episcop, cu o carte mare în care îngerii au scris toate faptele celor mici şi ţine în mână o nuia destinată micuţilor care nu au dat ascultare părinţilor.

Moş Nicolae (Sveti Nikola) aduce cadouri în Croaţia după ce, cu o seară înainte, copiii îşi lustruiesc încălţămintea şi o aşază pe pervazurile ferestrelor, pentru a fi umplută cu daruri, dulciuri şi fructe de către generosul moş.

În Polonia, Moş Nicolae este perceput ca fiind îmbrăcat în haine episcopale, coborând din ceruri cu ajutorul unui înger şi colindând întreaga ţară mergând pe jos sau purtat într-o trăsură trasă de un cal alb. După ce intră într-o casă, Moş Nicolae ascultă rugăminţile copiilor, îi ceartă – dacă n-au fost cuminţi -, sau îi laudă – dacă au fost buni. Celor buni le dăruieşte icoane, mere roşii, portocale şi „pierniki” (prăjiturele sfinte, făcute cu miere şi mirodenii

În Slovacia, Moş Nicolae (Svaty Mikulas) soseşte într-o trăsură trasă de un cal. În ajun, copiii îşi aşază încălţămintea lustruită pe pervazul ferestrei sau în pragul uşii, sperând să o găsească dimineaţa încărcată cu daruri. În unele şcoli are loc sărbătoarea „Mikul Mail”, în cadrul căreia copiii îşi dăruiesc unul altuia mici cadouri.

În Slovenia, în seara anterioară zilei de Sântul Nicolae, copiii îşi aşază încălţămintea afară, în faţa uşii, aşteptând să o găsească a doua zi plină cu fructe, bomboane, monede şi mici jucării. Cel care îl însoţeşte pe Moş Nicolae, numit Parkel, pune în încălţămintea copiilor obraznici cărbuni şi cenuşă.

Înaintea zilei de Sfântul Nicolae (Szent Miklós), copiii din Ungaria îşi lustruiesc pantofii sau ghetele şi le aşează pe pervaz pentru a fi umplute de darnicul Moş. Dimineaţa, copiii găsesc în încălţăminte bomboane, portocale, nuci, mere, ciocolată şi mici cadouri. Copiii obraznici primesc nuiele sau linguri de lemn.

În Germania, tradiţia sărbătoririi Moşului Nicolae a apărut prin îmbinarea unei figuri păgâne cu imaginea creştină a Sfântului Nicolae, care este văzut de germani ca un bătrân care poartă un sac în spate şi o nuieluşă în mână. Pe lângă ghetuţe, copiii pregătesc în ajun o scrisoare în care îşi aştern toate dorinţele şi câţiva morcovi pentru caii moşului. Se mai spune că Moş Nicolae are cu el o carte în care a trecut toate faptele copiilor, bune sau rele. Dacă n-au fost cuminţi, copiii primesc nuieluşe, cartofi sau cărbuni. În unele regiuni din Germania, copiii se costumează în Moş Nicolae şi colindă casele vecine, pentru a primi dulciuri.

Chiar şi după reforma protestantă din secolul al XVI-lea, când sărbătoarea Sfântului Nicolae a fost abolită în unele ţări din Europa, în Olanda, s-a păstrat. Când olandezii au emigrat în Statele Unite ale Americii, s-a răspândit acolo obiceiul de a-l celebra pe sfânt.

Pentru americani, Sinterklaas sau Sfântul Nicolae a devenit Santa Claus. Copiii olandezi celebrează pe Moş Nicolae, despre care se spune că ajunge la ei din Spania, după un lung drum pe mare. Dacă n-au fost cuminţi, se tem de însoţitorul moşului, Zwarte Piet (Petru cel Negru). El îl ajută pe Moş Nicolae cu darurile şi dulciurile pentru copiii cuminţi. Va merge pe la fiecare copil şi-i va dărui câte ceva, dar, dacă pe lista lui copilul este trecut ca unul neascultător, îl va lua cu el înapoi în Spania. 

În Italia, copiii din regiunile Molfetta, Trieste, Belluno şi Trentino, în ajun, aşază pe o farfurie scrisorile în care-şi notează dorinţele, promiţându-i că vor fi cuminţi în anul care va veni. A doua zi, în locul scrisorilor, găsesc dulciurile lor preferate. Tot pe 6 decembrie, mai ales în Sassari, Sardinia, există tradiţia numită Rito delle nubili (ritualul celor necăsătoriţi). Tinerele care au nevoie de ajutor înainte de a se mărita, primesc daruri în amintirea sfântului care a ajutat trei fete sărace să se căsătorească, oferind fiecăreia câte o punguţă cu galbeni.

În Cehia, odată cu cadourile constând din mere, nuci, dulciuri şi jucării, Moş Nicolae le aduce aminte copiilor că în curând va sosi copilul Isus. Conform unui vechi obicei, copiii neascultători primeau în încălţări cartofi şi bucăţi de cărbune.

În Spania, tradiţiile de Moş Nicolae includ un foarte tânăr „episcop copil”, de obicei având între trei şi şase ani, şi un grup de bărbaţi numiţi „auroros”, care cântă oraţii. Bărbaţii adună colecte, care sunt apoi dăruite de preot sau „episcopul copil”. Copilul poate fi escortat de colegii de clasă, poate călări un mic cal sau prezidează, împreună cu preotul şi profesorul, o masă la care se servesc fructe uscate, nuci şi prăjiturele.

În Danemarca, cel care aduce daruri cară un sac în spinare şi este purtat de reni. Copiii pregătesc o farfurie cu lapte sau o budincă de orez, în speranţa ca aceasta va fi mâncată de elfi, personaje despre care se crede ca îl ajută pe aducătorul de daruri.

Anglia: Această perioadă este specifică colectelor de mâncare, daruri şi bani pentru oamenii mai puţin favorizaţi. În unele parohii şi catedrale a fost actualizată tradiţia „Episcopului Băiat”- Boy Bishop, veche de peste 5 secole. Unul din corişti este ales ca „Băiatul” sau „Episcopul Nicolae.” El poartă întreagă costumaţie specifică unui episcop şi un baston episcopal. La rostirea cuvintelor „El i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei slabi”, „Băiatul Episcop” ilustrează aceste vorbe aşezându-se pe scaunul episcopal. În unele sfinte locaşuri, precum catedrala din Hereford, „Episcopul băiat” rosteşte o predică şi cere Domnului ca binecuvântarea să se aşeze deasupra oamenilor.

Elveţia: Fiecare localitate are propriul mod de a sărbători. În oraşul Küssnacht am Rigi, parada anuală de Sfântul Nicolae începe cu o bubuitură a unui tun. Urmează defilarea unor bărbaţi pocnind din bice lungi, a 180 de tineri purtând mitrele luminoase, dansând şi sărind la fiecare pas şi, în fine, a Sfântului Nicolae, înconjurat de torţe şi însoţit de două ajutoare tradiţionale, numite Schmutzlis, îmbrăcate în mantii castanii cu glugi. În continuare, apar trompeţii, cântând o melodie în trei tonuri, apoi cei 700 de „Klausjäger”, bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe ţărăneşti, sunând, cu ajutorul unor curele din clopote mari, păstoreşti. Procesiunea este încheiată de 200 de bărbaţi suflând în cornuri de bovine.

Grecia: Sfântul Nicolae, numit Nikolaos, este ocrotitorul Greciei, având rolul principal de protector al navigatorilor şi marinarilor. Vasele greceşti au la bord, întotdeauna, icoana Sfântului Nicolae, întrucât el este considerat stăpân peste vânturi şi furtuni. Respectul faţă de Sfântul Nicolae este mărturisit şi de mulţimea de mici capele albe înşiruite de-a lungul coastelor greceşti. Aceste capele, dedicate lui Nikolaos, au fost construite ca drept recunoştinţă, faţă de protecţia oferită de Dumnezeu pe mări şi oceane.

Irlanda: Potrivit unei legende locale irlandeze, Sfântul Nicolae este îngropat în ţinutul Kilkenny, mormântul acestuia spunându-se că ar fi în interiorul ruinei bisericii Sfântului Nicolae. Această biserică este singurul vestigiu rămas din localitatea medievală Newtown Jerpoint, care a început să se degradeze, în secolul XVII. Newtown Jerpoint a fost înconjurat de o abaţie cisterciană fondată în anul 1183, care a servit drept punct de plecare pentru cruciaţii normanzi din Kilkenny.

Islanda: Patron al navigatorilor, Sfântul Nicolae a fost, în trecut, unul dintre cei mai veneraţi sfinţi din Islanda. Se presupune că acest cult a fost adus fie de vikingi, din zonele continentale sau din Anglia, fie direct din Bizanţ. În secolul XII, în Islanda a fost adoptată o lege prin care se instituia o noapte de post înaintea zilei apostolilor şi celei a Sfântului Nicolae.

Rusia: Sfântul Nicolae este foarte respectat în Rusia ca protector al celui slab faţă de cel puternic, al opresatului faţă de opresor şi al săracului faţă de bogat. Patron al fermierilor, turmelor şi navigatorilor, Sfântul  are numeroase monumente răspândite de-a lungul frontierelor Rusiei, întrucât, pe lângă ocrotitor al călătorilor, el este şi patron al grănicerilor.

Serbia: Sveti Nikola sau Sfântul Nicolae este sfântul patron a numeroase familii. Slava presupune, de obicei, o reuniune de familie ţinută în casă celui mai vârstnic membru al familiei, pentru comemorarea sfântului ocrotitor, slăvirea lui Dumnezeu şi ruga pentru întreagă familie, inclusiv a celor morţi. Preotul binecuvântează colacul, îl taie în formă crucii şi îl împarte celor de faţă. Se mănâncă peşte, carnea fiind interzisă în această zi. Lumânarea de Slavă nu este stinsă printr-o răsuflare, ci prin câteva picături de vin dintr-un pahar care trece apoi, pentru o sorbitură, de la un membru al familiei la celălalt, simbolizându-se, în acest fel, perpetuarea sărbătorii Slava şi unitatea în credinţă a familiei.