Editura Fundaţiei România de Mâine la Gaudeamus 2022

Evenimentele Editurii Fundaţiei România de Mâine la Gaudeamus 2022:

• Joi, 8 decembrie, în intervalul orar 17.00 – 17. 45 – Spaţiul de evenimente Marin Preda, vor fi lansate volumele: » Portrete cu peniţă claps, autor Ioan N. Roşca. » Homo Laborans, de Stefano Amodio şi un colectiv de autori. Traducere din limba italiană de Alexandra Radu

• Duminică, 11 decembrie 2022  în intervalul orar 11: 00 – 11: 45, Spaţiul de evenimente Mircea Sântimbreanu: » Mai are resurse umane agricultura României?, autor Cristina Pastramă-Mavrodin.

Editura Fundaţiei România de Mâine continuă seria de cărţi din colecţia Economie, cu un titlu incitant, Mai are resurse umane agricultura din România?având ca autor o personalitate publică în curs de consacrare, doamna doctor în economie Cristina Mavrodin.

Despre autoare

Doamna Cristina Pastramă-Mavrodin este un prieten al Universităţii Spiru Haret şi al Editurii Fundaţiei România de Mâine. Ne-a onorat cu prezenţa la deschiderea anului universitar la Facultatea de Ştiinţe Economice Bucureşti şi la lansări în cadrul câtorva ediţii ale târgului de carte. Acum am plăcerea să întocmesc recenzia pentru o carte inedită scrisă de domnia sa.

De asemenea, merită menţionat că doamna Cristina Mavrodin a participat la circuitul de idei pe teme de economie, fiind implicată activ în viaţa socială, inclusiv ca persoană cu anumite competenţe instituţionale. Participarea respectivă este legată de activismul social al doamnei Cristina Mavrodin. În urma acestui activism social şi-a
făcut numeroase cunoştinţe, a ascultat cu răbdare problemele vieţii sociale şi soluţiile propuse, a derulat proiecte concrete de îmbunătăţire a standardului de viaţă existent.

Acum îl avem în faţă pe cercetătorul în economie Cristina Mavrodin, persoana pentru care adevărul este dat numai de cifre validate. Prin tema aleasă şi prin modul ei de abordare a reuşit să separe complet cercetarea efectuată de ideile susţinute în viaţa socială şi de doctrina economică preferată. În acelaşi timp, doamna Cristina Mavrodin a fost şi este un manager de succes în câteva domenii importante pentru viaţa de zi cu zi. Nevoile de informare ale managerilor nu au putut fi estompate în cadrul cărţii. Conţinutul de idei şi cifrele prezentate, deşi la nivel naţional sau continental (regional), sunt < cu faţa spre economia reală şi soluţiile concrete ale iniţiativelor creatoare de valoare, private sau publice>.  

Aria tematică a cărţii

 Strict formal, cartea face parte din domeniul general economie agrară. Prin dezvoltarea analizei la nivelul forţei de muncă din agricultură, o putem încadra şi la domeniul managementul resurselor umane. Deşi consideraţiile sunt la nivel de ramură, agricultura, modul de abordare este cel specific managementului la nivel de companie, cu detalii privind dinamica meseriilor sub impactul tehnologiilor, al conţinutului muncii, al nevoilor de pregătire profesională. Prin corelaţiile statistice la nivel naţional şi în context european sau internaţional, cartea doamnei Cristina Mavrodin are valenţele unei analize macroeconomice.   

Citind atent cartea am văzut şi o altă latură a ei. Este un adevărat manual de management al investiţiilor în agricultură. Cine doreşte să investească în agricultura din România obţine o mulţime de informaţii pertinente care să-i poată orienta paşii spre un succes probabil. Manualul poate fi util şi pentru cei care au avut succes sau au pierdut în afacerile din agricultură. Le arată cauzele obiective, factorii care au acţionat independent de puterea lor de muncă şi competenţele lor profesionale. Este util să înţelegi, chiar şi retroactiv, cât din succes sau din insucces ţi se datorează ţie şi cât evoluţiilor macro-economice. Prin datele prezentate în cartea Mai are resurse umane agricultura din România?managerii pot trage astfel de concluzii. 

Viziunea la nivel naţional pentru problemele agriculturii are drept conexiune atât abordarea de la gradul superior de integrare, cea regională (pentru Uniunea Europeană), cât şi cea de la nivelul de bază, cu rol de validare a celei naţionale. Perspectiva locală este asigurată cu mult rafinament de interpretare prin intermediul unei anchete realizate în condiţii cu totul dificile. Din această carte au de învăţat foarte mulţi, începând cu tehnocraţii din aparatul administrativ suport pentru agricultură şi dezvoltare rurală, inclusiv cei din autorităţile de management ale fondurilor structurale accesibile agriculturii, toţi cei care au puterea de a influenţa normativ viaţa economică a ţării, inclusiv guvernanţii de astăzi sau de mâine. Este important ca toţi să înţeleagă evoluţiile structurale ale agriculturii pe baza normelor actuale ale Uniunii Europene, vulnerabilităţile, oportunităţile oferite de tehnologiile viitorului, nevoia de intervenţie normativă şi, atunci când este cazul, explicativă sau financiară.

Analizele pertinente realizate în ceea ce priveşte structura resurselor de muncă şi a ocupării pe medii ne pot conduce la integrarea cărţii în domeniul dezvoltare regională, dezvoltare locală sau dezvoltare teritorială. Combinaţia dintre indicatorii de potenţial cu cei de utilizare, absolut şi în dinamică, pe medii de rezidenţă, generează multiple posibilităţi de analiză multicriterială sau de analiză factorială. Datele privind resursele umane alături de indicatori relevanţi ai agriculturii, disponibile centralizat, vor uşura eforturile viitoare de modelare matematică a proceselor descrise de doamna Cristina Mavrodin. Din acest punct de vedere, lucrarea Mai are resurse umane agricultura din România? este o poartă deschisă către viitoare cercetări.  

În cartea Mai are resurse umane agricultura din România? este respectată riguros concepţia metodologică privind sincronizarea temporală a secvenţelor proiectului de cercetare, pornind de la datele trecutului, înţelegând realităţile prezentului, încercând să desluşească perspectivele viitorului.

Elementele de valoare ştiinţifică ale cărţii

1. Datele statistice includ serii lungi cu un real potenţial de prognoză a viitorului şi cu putere informaţională privind etapele parcurse. Prin depăşirea sistemului de raportare uzual, bazat numai pe datele trecutului recent, creşte foarte mult perspectiva din care este privită agricultura.

2. Structura cercetării statistice, deşi este pe termen lung, permite identificarea unor perioade omogene statistic deoarece avem evoluţii anuale. Putem vorbi astfel despre o scalabilitate de tip top-down a seriei statistice utilizate de autoare.

3. Problemele generate de trecutul recent al fondurilor structurale în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale sunt supuse unei analize ştiinţifice originale, cea pe bază de chestionar. Găsim frecvent în cercetarea economică utilizat instrumentul analizei pe bază de chestionar statistic, dar nu pentru probleme agrare sau ale dezvoltării rurale. În cartea doamnei Cristina Mavrodin avem analiza pe bază de chestionar la nivelul celulei de bază a politicii agrare, cetăţeanul aflat în zona rurală. A existat mult curaj pentru o astfel de acţiune de culegere de date într-un mediu cu predilecţie conservator, într-o perioadă cu probleme de comunicare şi relaţionare între persoane.

4. Este folosită pertinent metoda comparaţiilor internaţionale. În cartea Mai are resurse umane agricultura din România? este prezentată în paralel evoluţia unor indicatori relevanţi ai potenţialului agricol în România în legătură strânsă cu cei ai statelor din Uniunea Europeană sau pe plan mondial. Indicatorii sunt calculaţi pe baza aceleiaşi metodologii, astfel încât potenţialul de comparabilitate să nu fie afectat în niciun mod.

5. Nu face niciun fel de trimiteri la concepte de teorie economică de tip doctrinar în ceea ce priveşte problemele agriculturii supuse analizei. Evită astfel capcana includerii, chiar şi limitat, a componentelor de tip  ideologic. Meritul este de remarcat în condiţiile în care doamna Cristina Mavrodin este o persoană publică, implicată activ în viaţa socială. Reuşeşte astfel să dovedească posibilitatea separării clare a activităţii sociale de cea ştiinţifică.

 6. Deşi datele sunt la nivel de ramură, concluziile trase pot fi valabile la nivel macroeconomic sau regional. Implicaţiile transversale şi orizontale ale resurselor din agricultură ocupă un rol important în economia analizelor efectuate.

7. Prin modul de prezentare a datelor statistice împreună cu explicaţiile adiacente, cartea doamnei Cristina Mavrodin ajută la înţelegerea de către cititori a situaţiei prezente a agriculturii pe baza evoluţiilor din perioadele anterioare. Nu se hazardează însă să elaboreze în exces prognoze pe baza seriilor de date statistice disponibile deoarece înţelege că evoluţiile istorice consemnate nu sunt sustenabile, iar evoluţiile viitoare vor fi influenţate decisiv de schimbările de paradigmă aşteptate, în principal pe baza evoluţiilor tehnologice şi a celor de politică publică. Astfel, cartea nu intră în categoria celor care utilizează în exces matematica.

8. Volumul Mai are resurse umane agricultura din România?depăşeşte cu mult cadrul analizelor de tip statistic-matematic, pentru că datele prezentate sunt însoţite de explicaţii clare şi simple utilizabile de cititorii care nu intră în categoria specialiştilor din domeniu. Aceste explicaţii clare şi simple extind mult aria celor care înţeleg materialul prezentat.

9. Doamna Cristina Mavrodin susţine cu elemente tehnice adecvate formarea unei imagini vizuale sintetice a proceselor analizate prin intermediul unui set de grafice bine concepute. Valorifică astfel una din componentele experienţei manageriale pe care o deţine, cea privind prezentarea sugestivă a cifrelor.

10. În prezentarea eficienţei aplicării efective a legislaţiei Uniunii Europene dezvoltă o temă invocată, dar mai puţin cercetată în România, gradul de cunoaştere a actelor normative comunitare. Cercetarea efectuată în ultimul capitol poate fi o sugestie şi un punct de plecare către alte cercetări similare, privind asimilarea legislaţiei comunitare în România la nivelul celulei de bază, cetăţeanul, în agricultură sau în ramuri neagricole derulate în mediul rural.

11. Cartea Mai are resurse umane agricultura din România? nu este o pledoarie pentru o temă abstractă, ci un instrument de cercetare viitoare practică a evoluţiei pe termen lung a unor parametri importanţi pentru un element decisiv
al existenţei: hrana. Cartea ca atare va reprezenta un îndrumar explicativ de istorie economică pentru că sunt combinate perfect datele prezentate cu sursele bibliografice. Toate sursele bibliografice valorificate de doamna Cristina Mavrodin sunt axate pe explicarea evoluţiilor, nu pe formularea de ipoteze doctrinare. În condiţiile în care, aşa cum am spus mai sus, cartea evită intrarea în sfera dezbaterilor de tip doctrinar privind evoluţia parametrilor agriculturii, va fi utilizată cu plăcere de cercetarea economică viitoare.

Structura lucrării

Cartea Mai are resurse umane agricultura din România? are organizate rezultatele cercetării pe patru capitole:

– Dinamica mediului rural şi a agriculturii la nivel global

– Evoluţia agriculturii şi a spaţiului rural în România

– Factorii care au influenţat dinamica resurselor umane din agricultură

– Atitudinea agricultorilor faţă de situaţia din agricultură. Cercetare de teren. 

Pot spune că există o proporţie potrivită între problemele globale şi cele naţionale ale agriculturii, între rolul resurselor umane în agricultură ca element central al temei şi cel al celorlalţi factori interdependenţi, între problemele la nivel de ramură (agricultura faţă de restul economiei naţionale) şi cele ale mediului de rezidenţă  rural-urban). Găsim acelaşi raport raţional între dimensiunea datelor preluate din statistica oficială şi cele obţinute cu forţe proprii pe baza unei cercetări de teren.

Despre documentare

Cartea doamnei Cristina Mavrodin dispune de o documentare bogată, reprezentativă pentru tema analizată. Este o corelare aproape perfectă între argumentele bazate pe cifre şi suportul teoretic utilizat. Trimiterile bibliografice rămân în aria strictă a evoluţiilor obiective din agricultură pe plan naţional sau internaţional, reprezentând un suport teoretic la explicaţiile prezentate pe marginea evoluţiilor statistice. Putem spune că a dozat adecvat raportul dintre suportul teoretic, date statistice şi analizele proprii.

Concluzii

Lucrarea Mai are resurse umane agricultura din România?scrisă de doamna Cristina Mavrodin respectă cerinţele unei lucrări ştiinţifice, având inclusiv un pronunţat caracter explicativ, de diseminare a rezultatelor cercetării. Recomand cu multă căldură cititorilor această carte. Urez doamnei Cristina Mavrodin să continue activitatea de cercetare ştiinţifică, chiar dacă ştiu că nu îi va fi uşor. (Conf.univ.dr. Aurelian Virgil BĂLUŢĂ)