Troc

Facem ce facem şi tot la troc, la marfă ajungem. Marfa bani. Dar e trist că preţăluim cinste, suflet, demnitate, respect, responsabilitate! Îmbrăcăm haine care nu ne cuprind sau sunt prea largi, în care arătăm hidos, care acoperă şi partea de lumină, de frumos din noi. De ce dorim să fim ALTFEL, de ce dorim ca, măcar în sinele nostru, să fim stingheri, să fim mincinoşi?! Numai pentru bani?! Numai pentru o glorie efemeră dăm „cinstea pe ruşine”?

Ar părea că ne luptăm cu falsul, cu minciuna, cu furtul, „păcate” de care zicem că dorim să ne lepădăm. Şi nu mă refer acum la păcatele izvorâte din lipsa educaţiei, din lipsuri materiale, din boli… Deşi, ce alte motive ar putea fi? Observaţi?! De exemplu, povestea cu doctoratele, care nu mai impresionează pe nimeni. Nici pe hoţi, nici pe negustori! 1.03, 5.7, 14.22, 39.77, 85 la sută sau oricât o fi, fără citare şi marcare, nu contează. Căci pentru o găină sau pentru un ou, hoţul tot hoţ este! Dar am o idee. Cine-şi doreşte neapărat un doctorat, a cărui dovadă s-o lipească, s-o atârne pe pereţi, să se laude la nepoţi, să plătească o sumă consistentă care să meargă într-un fond de sprijinire a cercetărilor adevăraţilor doctoranzi. Contra sumei plătite, ei se pot strădui/pot plăti în orice fel să alcătuiască o teză care să nu folosească la nimic! Şi care să nu fie luată în seamă de autorităţi ştiinţifice şi/sau administrative. De nimeni! Să fie „doctori în nimic”! Să se separe „doctorii” de doctorii demni de respect, de a căror muncă ne bucurăm cu toţii. Doctoratele adevărate, absolut necesare în cercetare, în învăţământ, să fie acordate cu respectarea strictă a tuturor regulilor tehnice şi de etică. În aceste condiţii, am scăpa de plaga nesimţirii?! Nu ştiu, dar sper. Sigur, doctoratele de care vorbeam sunt numai un pretext. De fapt, în fiecare zi, ne asumăm un „doctorat”. Este vorba despre specializarea Omenie:  „Complex de calităţi alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înţelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă.”   Este singurul „doctorat” în care se admite plagiatul! Să copiem de la cei mai buni ca noi, să copiem din cărţi, de la vecini, de la colegi… E-n regulă acest gen de plagiat.

Mâine, creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României. Se zice că „Sfântul Andrei întărea pe cei ce credeau în Hristos, îi îmbărbăta spre răbdarea muncilor vremelnice, învăţându-i că nu este vrednică nicio muncă a vremii de acum pe lângă răsplătirea bunătăţilor celor ce vor să fie.” În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roşie, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României. Mulţi „doctori” se vor arăta şi se vor sfii la praznic. Apoi, joi, vor fi emoţionaţi de Ziua Naţională a României. Nu vă uitaţi în ochii lor! (Mioara VERGU-IORDACHE)