Vă propunem spre reflecţie un nou mod de gândire şi acţiune practică, pe care l-am numit modul ecolonomic. Invitaţi la aceste dialoguri sunt profesorii universitari de la Academia de Studii Economice din Bucureşti: Constantin Popescu (Costică), Alexandru Taşnadi (Sandu), iar „spiritul viu al dialogului”, de la Universitatea Spiru Haret, conf.univ.dr. Miltiade Stanciu (Milti).
Milti: Dragi prieteni,reluând ideea lui Costică referitoare la forţa transformatoare a conştiinţei, expusă în episodul anterior, să nu uităm remarcabilul trialog între Ervin Laszlo, Stansilav Groff şi Peter Russell despre provocările vremurilor pe care le trăim. El s-a publicat în lucrarea, Revoluţia conştiinţei. Noua spiritualitate şi transformarea planetară. La Forumul Economic Mondial de la Davos din anul 2014 discuţiile s-au purtat în jurul temei, Marea Transformare. Formularea de noi modele. Ceea ce facem noi aici-pledând pentru modelul ecolonomic de gândire – merge în această direcţie.
Sandu: Aşa este dragă Milti, dacă nu ajungem cu observaţiile noastre aici să constatăm relaţiile cauze-dezechilibre şi cu deosebire în mediul creat de om, să gândim un alt model de viaţa economică, socială şi politică înseamnă că nu am făcut mare lucru, am pierdut vremea degeaba! În esenţă, evidenţierea relaţiilor cauze-consecinţe negative, grave şi dramatice, pe termen lung şi foarte lung este prima obligaţie a cunoaşterii ştiinţifice ecolonomice interesată de menţinerea sănătăţii întregului viu comun. A doua are în vedere înlăturarea cauzelor ce le-a generat concomitent cu eliminarea consecinţelor negative ce tulbură viaţa economică şi socială, viaţa indivizilor umani, înscrisă în aspiraţiile şi aşteptările lor, în visele generate de speranţă.
Costică: Dragă Sandule, şi eu cred că înlăturarea cauzelor ce tulbură homeostazia vieţii economice şi sociale şi, prin aceasta, a consecinţelor, este primul front al luptei politico-ştiinţifice. Aceasta pentru motivul că dacă nu înlăturăm cauzele consecinţelor negative şi ne luptăm doar cu combaterea efectelor există riscul ca persistenţa cauzelor să devină mai activă, mai energică şi mai greu de stăpânit, tulburând şi mai grav viaţa ca trăire împreună, în armonie şi decenţă. Este nevoie de o gândire curajoasă, creativă, critică, coerentă şi constructivă care porneşte numai de la individul uman viu şi conştient şi care poate să ofere temelia ştiinţifică a unui alt model de evoluţie a societăţii umane capabil să asigure armonia aspiraţiilor şi aşteptărilor oamenilor cu exigenţele sănătăţii întregului viu în condiţiile impuse de legile planetei Pământ.
Milti: Să spunem dragi profesori că aceste circumstanţe obiectiv-cosmice în care ne aflăm – incertitudinea, limitarea şi certitudinea morţii individului uman – nu pot fi schimbate. De asemenea, cunoaşterea ştiinţifică, educaţia şi credinţa în speranţă izvorâte din aceste circumstanţe inevitabile rămân doar la dispoziţia omului viu şi conştient ca instrumente ale gândirii curajoase, creative, critice, coerente şi constructive. Atunci ce putem schimba dragi prieteni?
Sandu: Tot ce ţine de folosirea acestei „triade a sensului”- cunoaştere, educaţie, credinţa ca speranţă – merită toată atenţia, deoarece aici găsim cauzele care au folosit ştiinţa, educaţia şi credinţa pe contrasens, adică spre a domina şi exploata oamenii, spre a-i pune spre ascultare, spre a le încălca drepturile lor fundamentale la viaţă decentă, la o muncă de tip vocaţie care să le împlinească viaţa, spre a folosi cuceririle cunoaşterii pentru înarmarea cosmotehnică – nucleară care să supună prin războaie, frică şi distrugere toţi factorii favorabili vieţii.
Costică: Toate acestea au fost şi sunt posibile tocmai pentru că „lumea este condusă de minţi de mâna a doua”, cum spune un laureat Nobel în medicină, Albert Szent Györgyi, adică de minţi umane care au avut în formarea lor ca fiinţe umane un mare deficit de iubire, de responsabilitate socială şi de credinţă în viaţa în dumnezeire. Un alt model de aşezare a societăţii omeneşti pe baza armoniei întregilor vii integraţi presupune că la conducerea societăţilor umane să ajungă „minţi de mâna întâi”, adică oameni iubitori de oameni şi adevăr, de naturalitate şi frumos, care să facă din exigenţele sănătăţii întregului viu comun expresia şi condiţia vieţii în decenţă, în armonie şi iubire, în demnitate şi simplitate.
Milti: Este adevărat că în toate Rapoartele către Clubul de la Roma, începând cu cel din anul 1972, Limitele creşterii şi terminând cu cel mai recent, publicat în luna septembrie a anului 2022, Pământul pentru toţi. Un ghid de supravieţuire pentru umanitate, în număr de 54 de rapoarte se spune că actualul model de evoluţie a omenirii trebuie regândit în mod curajos şi creativ?
Sandu: Aşa este, dragă Milti. Mai mult, în raportul din anul 2018 cu titlul, Treziţi-vă. Capitalism pe termen scurt. Populaţia şi distrugerea planetei este un adevărat „strigăt ştiinţific” în această direcţie.
Costică: Dragă Sandule, şi eu cred că fără o revoluţie a conştiinţei omului, care să folosească roadele ştiinţei în armonie cu exigenţele „sănătăţii întregului viu comun”, spunea preşedintele Havel, în congresul american din anul 1990: Omenirea poate să dispară! La acest salt calitativ-revoluţionar se poate ajunge doar prin regândirea curajoasă, critică şi creatoare a actualului model educaţional în direcţia educaţiei în iubire şi înţelegere integrală a vieţii ca trăire împreună, în armonie şi responsabilitate. Fără iubire nu se poate rezolva pe baze sănătoase nicio problemă omenească spunea Jiddu Krishnamurti! Aceasta înseamnă că libertatea ruptă de iubire şi responsabilitate se poate transforma în libertatea celui puternic înarmat cosmotehnic care face ce vrea, când vrea şi cum vrea, cu întreaga omenire, cum s-a întâmplat şi se întâmplă şi în prezent! În ultimii 5000 de ani, John Platt, citat de laureatul Nobel în medicină amintit, spunea că pe planeta Pământ nu au fost decât 300 de ani fără războaie! Unele au durat chiar foarte mult, 30 de ani. Dragi prieteni, cititori ai acestui dialog să avem în vedere când interpretăm principiul armoniei cosmice şi din perspectiva societăţii omeneşti ce se spune şi în cel mai recent raport către Clubul de la Roma din acest an, că respectarea exigenţelor sănătăţii întregului viu comun nu este o glumă, o joacă de copii, ci cea mai înaltă libertate a responsabilităţii noastre în iubire, dacă vrem să supravieţuim, să nu pierim prea devreme, ci la timpul potrivit permis de astrul nostru!
Sandu: Aşa este, dragă Costică. Acest raport recent apărut, prin titlul lui: „Pământul pentru toţi. Un ghid de supravieţuire pentru umanitate” este o alarmă ştiinţifică imposibil de ignorat, de ocolit dacă vrem ca generaţiile umane să coexiste şi să se succeadă la viaţă în acest spaţiu cosmic oferit gratuit de planeta Pământ. Omenirea are la dispoziţie o singură invenţie – educaţia pentru transformarea omului viu în fiinţă umană simţitoare, responsabilă, iubitoare şi conştientă! Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent, argumentele arată că toate marile cuceriri ale cunoaşterii ştiinţifice de care vorbeşte laureatul Nobel în medicină Albert Szent Györgyi în cartea sa, Pledoarie pentru viaţă, au fost folosite de „minţile de mâna a doua”, în principal spre înarmare cosmotehnică pentru a domina şi exploata pe ceilalţi! Ori, o societate care se înarmează folosind cunoaşterea ştiinţifică cea mai avansată este societatea ce se îndreaptă spre moarte!
Milti: Dragi profesori, stimaţi cititori, să înţelegem că omenirea are totuşi la dispoziţie „arma educaţiei” în iubire şi înţelegere integrală a vieţii ca trăire împreună, în armonie cu organismul nostru viu şi conştient-planeta Pământ. Toate acestea pentru a pune bazele regândirii actualului model ucigător de viaţă, canceros. Cele 5 C-uri ale gândirii umane sănătoase se află la baza apariţiei lui Homo ecolonomicus, adică a omului iubitor de oameni şi adevăr, de naturalitate şi frumos, care crede că numai în speranţă, viitorul nostru poate să vină singur în armonie cu aspiraţiile şi aşteptărilor generaţiilor umane.
Costică: Doar atunci când Calea omenirii va fi dragostea, dreptatea, demnitatea şi simplitatea, cuceririle cunoaşterii ştiinţifice, roadele educaţiei în iubire şi credinţei în visul din speranţă vor putea să aducă la conducerea omenirii a minţilor luminate, sănătoase, iubitoare de oameni şi adevăr, de naturalitate şi frumos. Iată de ce, dragi prieteni, „principiul armoniei întregilor vii integraţi” este expresia şi condiţia armonizării aspiraţiilor şi aşteptărilor omului Total şi tuturor oamenilor cu exigenţele sănătăţii întregului viu, ca spaţiu al trăirii şi adormirii noastre oferit cu atâta generozitate şi iubire de planeta Pământ. Condiţiile pe care le exprimă o asemenea generozitate legate de incertitudine, limitare şi adormirea la timp a indivizilor umani nu sunt altceva decât semne divine ale înţelepciunii sistemice, dumnezeieşti că e nevoie să promovăm modelul educaţiei în iubire, cunoaşterii ştiinţifice şi credinţei în visul din speranţă, ca elemente definitorii ale spiritului uman sănătos, curat şi liber în şi din responsabilitate.
Sandu: Cu aceste elemente definitorii pentru înţelegerea primordinalităţii principiului armoniei întregilor vii integraţi şi numai pe baza lor putem să înţelegem şi să punem în practică celelalte principii derivate cum sunt: libertatea în şi din iubire; raţionalitatea de sens; câştig-câştig pentru toţi participanţii la viaţa socială; competiţia omului cu el însuşi într-un mediu favorabil cooperării, colaborării şi păcii; autoguvernării vieţii şi guvernării societăţii etc.
Costică: Dragi prieteni, dacă nu înţelegem şi nu aplicăm principiul armoniei întregilor vii integraţi la construirea mediului creat de om ca societate omenească, mai devreme sau mai târziu ajungem în punctul în care tulburăm echilibrele astrului nostru planetar, singurele care ne garantează înaintarea noastră în cât mai multe văzduhuri, cum spunea Eliade.
Milti: Dragi profesori, nu credeţi că ar fi bine să încheiem acest dialog despre principiul călăuzitor al vieţii noastre ca trăire împreună şi cu viziunea sistemică pe care fizicianul Fritjof Capra o dezvoltă în magnifica sa lucrare, Momentul adevărului O viziune fascinantă asupra unei noi realităţi înconjurătoare. O reconciliere a ştiinţei cu spiritul uman, pentru un viitor durabil?
Costică: Având încredere în cuceririle fizicii cuantice şi eu cred că trecerea la Era solară de care vorbeşte Fritjof Capra este soluţia integrării, trăirii noastre împreună în exigenţele „sănătăţii întregului viu comun” prin armonizarea întregilor vii integraţi folosind tezele flexibilităţii, pentru toate sistemele naturale şi create.
Sandu: Iată ce spune în acest sens, Fritjof Capra: „în conformitate cu această viziune sistemică, o economie, la fel ca orice sistem viu, va fi sănătoasă dacă este într-o stare de echilibru dinamic, caracterizată prin fluctuaţii continue ale variabilelor sale. Pentru a atinge şi a menţine un asemenea sistem economic sănătos, este crucial să se conserve flexibilitatea ecologică a mediului nostru natural, precum şi să se creeze flexibilitatea socială necesară pentru adaptare la schimbările mediului… în plus, vom avea nevoie de o flexibilitate mult mai mare a ideilor, deoarece modelele economice se schimbă şi evoluează continuu, deci nu pot fi descrise adecvat decât într-un cadru conceptual care este el însuşii capabil de schimbare şi evoluţie”. (Capra, 2004, p.499).
Costică: Principiul „armoniei întregilor vii integraţi” conţine în substanţa sa flexibilitatea variabilelor mediului creat de om în limitele impuse de exigenţele echilibrelor dinamice, de nevoile de adaptare, coerenţă şi rezonanţă la flexibilitatea ecologică a planetei Pământ.
Milti: Iată de ce, dragi prieteni, primordialitatea acestui principiu în viaţa noastră cea de toate zilele nu este o chestiune că vrem sau nu vrem, ci este o cerinţă crucială a menţinerii şi continuării vieţii umane în această parte de microcosmos care ne oferă gratuit cele necesare supravieţuirii noastre. Important este să punem în slujba acestei vieţi singura invenţie a omenirii: educaţia pentru a transforma din interior fiinţa umană, de acolo de unde se formează paradigmele prin care ne raportăm la univers, înţelegem viaţa ca trăire împreună şi acţionăm în spiritul acestor exigenţe imposibil de schimbat pentru a nu pieri prea devreme. Sperăm ca în dialogul nostru referitor la celelalte principii derivate să evidenţiem importanţa lor, interacţiunile în care se manifestă, dar şi înţelepciunea de a le privi numai şi numai subordonate principiului călăuzitor al armoniei întregilor vii integraţi.
Stimaţi profesori, şi în numele cititorilor noştri, vă mulţumesc şi pentru acest dialog al nostru şi vă lansez invitaţia de a-l continua! La bună (re)citire!
Breaza şi Bucureşti, 31 octombrie şi 2 noiembrie 2022
Numărul 808
