ZILELE BIBLIOTECII UNIVERSITARE „SPIRU HARET”

Cartea şi lectura de-a lungul secolelor şi implicarea bibliotecilor în formarea competenţelor de lectură

Multe şi felurite sunt minunile înfăptuite de mintea şi de mâna omului. Niciuna dintre marile înfăptuiri nu întrec în lumină, în frumuseţe şi în înţelepciune lumea de miracol a cărţii. În carte, mai mult decât în oricare altă născocire a omului, se găseşte temelia marilor arhitecturi ale gândirii sale. ,,Între coperţile acesteia se află trecutul şi viitorul, marile izbânzi sau neîmpliniri, liniştea ori neodihna, bucuria şi tristeţea, iubirea şi ura. Altfel spus, omul cu întreaga sa trăire individuală şi socială. Şi deopotrivă natura cu întregul ei univers” aşa cum spune un cunoscut cercetător bibliofil şi bibliograf, Săluc Horvat, într-o carte dedicată cărţii.

,,Cărţile sunt făcute spre a fi citite” considera Shizali Ramamrita Ranganathan, unul dintre cei mai importanţi gânditori în domeniul biblioteconomiei din secolul al XX-lea. Din cele mai vechi timpuri oamenii şi-au pus gândurile şi experienţa lor de viaţă în cărţi,  cu speranţa că acestea  vor fi citite de cât mai mulţi dintre semenii lor. Pentru aceasta a apărut ideea de a grupa toate scrierile într-un loc public spre a fi la dispoziţia unui număr cât mai mare de oameni, idee concretizată în societăţile evoluate, când au apărut primele biblioteci publice din Antichitate.

Bibliotecile au fost şi vor rămâne parte integrantă în sistemul cunoaşterii, prin promovarea lecturii ca bază pentru informare şi învăţare pe parcursul vieţii. În zilele noaste, bibliotecile întrunesc mai multe semnificaţii – loc al memoriei spirituale, literare, artistice şi ştiinţifice a umanităţii, laboratorul unei alchimii complexe unde, sub efectul lecturii, al scrisului şi al interacţiunii dintre acestea, se elaborează forţe, mişcări ale gândirii.

Munca în bibliotecă prin recursul la cărţi, ca unelte ale cunoaşterii, prin noile acumulări informaţionale, permite generarea altor cărţi şi cunoştinţe. A citi într-o bibliotecă înseamnă instaurarea unei dialectici creatoare între totalitatea cunoştinţelor şi părţilor sale componente, între universal şi selectiv, condiţie sine qua non a lecturii şi gândirii.

Lectura în bibliotecă este parcursul străbătut de cititor spre cunoaştere prin dialectica ideilor conţinute în acea carte, pe drumuri uneori aride, cu rătăciri labirintice.

Pentru a spori şansele la educaţie de calitate, bibliotecile pot interveni cu activităţi de formare a culturii lecturii în concordanţă cu cerinţele actuale ale utilizatorilor, activităţi ce trebuie abordate dintr-o perspectivă inovatoare, stimulativă, creativă. Astfel, bibliotecile se racordează la obiectivele formării cultural-spirituale, la crearea universului intelectual şi moral al membrilor comunităţii în care activează. În acest sens, se realizează funcţia/demersul educaţional al bibliotecilor.

Schimbările majore care se produc în societatea informaţională actuală determină crearea unor noi direcţii de activitate pentru biblioteci în realizarea procesului de dezvoltare a deprinderilor de lectură pe parcursul vieţii. Exploatarea informaţiei prin lectură pe parcursul vieţii devine o sursă de valoare a cunoaşterii şi dezvoltării umane.

Fiind deschise schimbărilor actuale în procesul informaţional, bibliotecile elaborează strategii, prin care pot realiza orientarea şi ghidarea celor care au nevoie de a accesa informaţii pertinente şi aplicative. Demersurile informaţionale ale membrilor comunităţii aflate în aria de servire a bibliotecilor pot fi realizate prin promovarea sistemică a culturii lecturii, prin susţinerea procesului de învăţare pe parcursul vieţii.

Locul şi rolul social al bibliotecilor se amplifică odată cu noile implicări în dezvoltarea cunoaşterii şi în creşterea calităţii vieţii membrilor comunităţii. Utilizarea mijloacelor contemporane de promovare a informaţiei demonstrează deschiderea bibliotecilor către modalităţi complexe de promovare a lecturii, de abordare a metodologiilor prin care pot să ofere utilizatorilor o mai bună înţelegere a informaţiilor.

Bibliotecarii au fost mereu şi continuă să rămână mediatorii lecturii, mediatorii transmiterii informaţiilor. Medierea informaţională în relaţia carte–cititor este un fenomen permanent în biblioteci. Medierea umană directă şi medierea tehnologică pot determina diferite niveluri de performanţă. Medierea tehnologică poate modifica formele percepţiei informaţiei. De aceea, în studiile de specialitate se recomandă combinarea medierii umane cu medierea tehnologică, ce poate conduce la realizarea unui cadru optim de cunoaştere prin cumularea efectelor ambelor medieri.

Aplicând cercetări sociologice, bibliotecile cunosc necesităţile informaţionale şi culturale ale comunităţilor servite pentru a elabora direcţii strategice de activitate şi a ajunge la soluţii relevante şi convingătoare de formare a deprinderilor de lectură pe parcursul vieţii.

Omul trebuie să-şi cultive voinţa şi s-o plaseze mereu sub semnul cunoaşterii, ştiind că una dintre sursele ei este, fără îndoială, lectura. Aici, am spune noi, îi poate veni în ajutor biblioteca, oferind sustenabilitate în crearea deprinderilor de lectură pe parcursul vieţii. Analizând importanţa lecturii în viaţa omului,  putem afirma că lectura este contextul în care adevăratele valori se repliază/întipăresc în conştiinţă pentru a rezista în timp şi a contura, într-un final, formarea şi dezvoltarea personalităţii. Valorile astfel obţinute pot contribui la crearea şi susţinerea valorilor esenţiale ale comportamentului uman prin educaţia morală, educaţia intelectuală, educaţia estetică, educaţia psihofizică etc.

Bibliotecile au scopul de a implementa în rândul utilizatorilor un spectru larg de tehnici moderne, orientate spre dezbaterea lecturilor, formarea şi dezvoltarea gândirii critice prin comunicare şi socializare. Gândirea critică este un proces complex de integrare creativă a ideilor şi resurselor, de reconceptualizare şi reîncadrare a conceptelor şi informaţiilor. Este un proces activ şi interactiv, bazat pe valorificarea citirii şi a scrierii ca procese aferente gândirii. Criteriile gândirii critice înseamnă: a lua idei, a le examina implicaţiile, a le pune la îndoială, a le compara cu alte puncte de vedere, uneori opuse, a construi sisteme de argumente care să le sprijine şi să le dea valoare, a-şi definitiva atitudinea proprie faţă de cele citite în baza acestor argumente. Dezvoltarea gândirii critice este legată de capacitatea de a uni informaţia cunoscută deja cu o informaţie nouă, asimilată prin lectură, experimentată. Pentru a realiza trecerea de la etapa de descoperire a cunoştinţelor la etapa de formare a abilităţilor de lectură critică ale utilizatorilor prin discuţii individuale sau activităţi în grup, bibliotecile pot interveni prin diverse tehnici de discuţii asupra lecturii:

• brainstorminguri literare;
• ateliere de lectură;
• lectură ghidată/discuţii ghidate asupra celor citite;
• prezentări de carte realizate de utilizatori;
• conferinţe literare;
• ateliere de scriere literară etc.

Lecturile antrenează cultivarea aptitudinilor, competenţelor de lectură. Lectura şi analiza postlectură este o competenţă importantă în viaţa omului, deoarece angajează formarea şi perfecţionarea continuă a abilităţilor de analiză şi sinteză, favorizează dezvoltarea intelectuală şi psihologică. Lectura este un mijloc de instruire şi educaţie cu o deosebită importanţă în pregătirea tinerilor pentru viaţă.

Pentru a încuraja apropierea utilizatorilor de lectură şi provocarea interesului pentru cunoaştere, bibliotecile trebuie să-şi dirijeze activitatea conform unor strategii de dezvoltare a culturii lecturii, contribuind şi la educarea progresivă pentru o cultură comunicaţională a utilizatorilor. Elaborarea şi realizarea acestor strategii pot contribui la organizarea activităţilor de promovare a lecturii, astfel ca acestea să provoace plăcerea cunoaşterii, să formeze un cititor activ, care să-şi creeze gustul propriu pentru lectură pe tot parcursul vieţii. Conform reperelor teoretice recomandate în standardele educaţionale, competenţa de lectură reprezintă un ansamblu integrat de cunoştinţe, capacităţi de lectură şi atitudini literar-estetice, exersate în mod spontan într-o activitate de lectură.

Abordând subiectul lectură–şcoală, dr. Maria Hadârcă, conferenţiar cercetător la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, menţionează: „Între activităţile, procesele şi necesităţile de învăţare autentică, lectura ocupă locul central ca activitate intelectuală, dar şi spirituală, de formare-dezvoltare a personalităţii, de aceea competenţa de lectură a fost considerată dintotdeauna o condiţie a reuşitei elevului/studentului în şcoală/facultate, apoi – un mijloc de acces la cunoaşterea generală şi specializată. De aici importanţa actului lecturii în paradigma generală a învăţării şi necesitatea formării-dezvoltării competenţei de lectură pe parcursul întregii sale vieţi”.

Implicarea mai amplă a bibliotecilor în organizarea activităţilor de formare a culturii lecturii, de formare a competenţelor de lectură pe parcursul vieţii, completează efortul educaţional al instituţiilor de învăţământ în această direcţie. În ajutorul bibliotecilor sunt bunele practici de utilizare a lecturii în procesul educaţional, care contribuie, de asemenea, la conştientizarea necesităţii lecturii pentru formarea personalităţii.

Demonstrarea valorii bibliotecii prin impactul ei, atât asupra membrilor comunităţii, cât şi asupra societăţii este mai actuală acum decât în oricare altă etapă de dezvoltare. Provocarea constă în faptul că biblioteca trebuie să-şi măsoare succesul, să demonstreze importanţa şi impactul ei în timpuri de modernizare informaţională continuă a societăţii. În condiţiile modernizării activităţii, bibliotecile prestează o gamă mult mai largă de servicii inovative, în mare parte bazate pe utilizarea tehnologiilor informaţionale, care au o influenţă majoră asupra diversificării competenţelor utilizatorilor, asupra dezvoltării bibliotecii, comunităţii şi societăţii în general.

Indiferent dacă biblioteca oferă servicii tradiţionale sau moderne, impactul acestora asupra dezvoltării personale a individului este unul important, cu repercusiuni asupra educaţiei formale, life long learning-ului, dezvoltării competenţelor de cultură a informaţiei sau accesului la informaţiile publice. (Elena Beatrice CONSTANTINESCU, şef Departament Biblioteci)