Să ne explicăm proverbe!

Este evident, presa noastră, prin reprezentanţi, nu numeroşi, ţine locul opoziţiei parlamentare, a societăţii civile. Aceşti ziarişti sunt avocaţi, ai acuzării – procurori, sau ai apărării, aduc argumente, dovezi…

Din păcate, toate par a fi „vorbe de clacă” adică „vorbe fără miez, flecăreală”, de pe vremea când vecinii se adunau şi ajutau la muncă pe unul dintre ei. Acolo se spuneau tot felul de snoave, de ghicitori şi de bârfe din sat. „Muncă de Sisif”!, o strădanie istovitoare şi inutilă, un efort spre un obiectiv imposibil de atins. Ştiţi, Zeus l-a osândit pe Sisif pentru nesupunere să urce un deal din Infern ducând în spinare o stâncă uriaşă. Dar cum ajungea în vârf, stânca aluneca şi Sisif trebuia să o ia de la început.

Degeaba sunt nominalizaţi cei prinşi „cu mâţa-n sac”, adică sunt prinşi cu minciuna. Originea expresiei o găsim în vânzarea porcilor. În trecut, în târguri, purceii se vindeau în saci legaţi, aşa că vânzătorii necinstiţi puneau în sac o pisică în loc de purcel. Cei care erau prinşi, erau, la propriu, prinşi cu mâţa-n sac. E adevărat, la noi nu prea mai sunt purcei! Mâţe sunt.

Unii ziarişti declară că scopul lor este „să-i scoată din pepeni” pe cei responsabili cu neregulile, cu neîmplinirile României din ultimii 32 de ani. Ştim că „a scoate din pepeni” înseamnă să scoţi din sărite pe cineva, să îl enervezi foarte tare. Dar ce să caute acel cineva în pepeni? Zicerea se referă la modul în care se furau pepenii. Se fura în gaşcă, iar unul dintre hoţi încerca să îl atragă pe paznic, astfel încât paznicul să se enerveze, să iasă dintre pepeni şi să fugă după hoţ.  Adică să-l scoată din pepeni, pentru ca gaşca să fure în voie!

 „Câinii latră, caravana trece.” Lor, celor nominalizaţi ca făcători de rele, nu le pasă!

Am citit undeva o explicaţie a acestei mult folosite expresii. Alta decât aceea în care nepăsarea „caravanei” ar izvorî din neluarea în seamă a lătratului câinilor. De fapt, caravana nu ia câinii în seamă pentru că ea ştie că nu pentru a o speria latră câinii la caravană, ci pentru a o proteja de atacul lupilor! Să fie câinii în cârdăşie cu lupii mai tineri sau mai bătrâni?! Până la proba contrarie funcţionează prezumţia de nevinovăţie.

Dar nu scăpăm din vedere povaţa „să te fereşti de drumurile pe unde latră câinii!” Că-s răi dulăii, că-i mare haita de lupi, că „Ulciorul nu merge de multe ori la apă”, că „Minciuna are picioare scurte.”

…Ştiţi că despre presă se spune că ar fi a patra putere în stat, dar şi mai des că este „câinele de pază a democraţiei”. Câinii latră… Acum se vede că trece caravana, chiar dacă latră câinii. Dar să nu subestimeze puterea „câinilor”!

Caravane, câini şi lupi, spectatori, actori şi regizori, toţi ar trebui să fim atenţi la înţelepciunea populară. Să ne explicăm proverbele!  (Mioara VERGU-IORDACHE)