De peste patru decenii şi jumătate scriu despre creatorii dedicaţi trup şi suflet armoniilor cromatice. Despre pictori care au atins deja culmea gloriei, până la oameni care trec în momentul de faţă prin dificila etapă a debutului.
Distinsa doamnă Elena Rad face parte din puţinele cazuri în care primii paşi sunt cei care dau consistenţă unui debut de mare succes! Unul dintre secrete este fosta sa nobilă dedicare, cea de cadru didactic. Timpul petrecut în faţa tinerilor, a privirilor lor în general pline de vitalitate, bucurie şi entuziasm, a reprezentat pentru Elena Rad o permanentă încărcare cu energie. Acest tezaur se vede acum, cu ochiul liber, în lucrările sale valoroase.
Vă rugăm să vă prezentaţi.
Mă numesc Elena Rad şi, de curând, pictura este un refugiu, indiferent de starea mea.
În toamna fatidicului an douăzeci douăzeci (2020), începea o noua etapă în viaţa mea, cu care mă obişnuiam greu. Îmi lipseau elevii, activităţile şi programul de la şcoală. Ca şi când nu ar fi fost suficientă această ruptură a mea de la viaţa activă, profesională, pandemia ne-a ţintuit la propriu în casă. Într-un astfel de moment a început jocul meu cu culorile. Ascunsă fiind în casă, culorile de pe paletă au început să-mi lumineze ascunzişul şi numai. Nu mă aşteptam ca vibraţia culorilor să fie la fel de puternică pentru toată lumea (pentru unii, poate este chiar deloc), dar speram să vedem mai mult decât griul din alb şi negru.
Absolventă fiind a Universităţii Babeş Bolyai din Cluj Napoca, Facultatea de Matematică şi Informatică, cu multă rigurozitate, simţul măsurilor, vedeam totul în alb sau negru, corect sau incorect, totul sau nimic. Dar, de fapt, eram convinsă: „Culoarea e o problema de gust şi sensibilitate. Frumosul e în ochii privitorului.”
Cum a fost anul 2021 legat de arta dumneavoastră?
De fapt, anul 2021 a fost anul iniţierii mele în lumea frumoasă a picturii. Pânza a devenit ca şi o foaie de hârtie pe care îmi scriu trăirile, bucuria sau tristeţea. Pe fiecare pânză încerc să spun o poveste. Gândindu-mă la ce a spus Michelangelo: „Două virtuţi ar trebui să nu le pierdem niciodată: curajul de a ne înfrunta propriile slăbiciuni şi puterea de a ne trăi propriile emoţii.”, mi-am făcut curaj şi, deşi pictam doar de câteva luni, mi-am expus lucrările în expoziţii ale Asociaţiei Artiştilor Plastici din Câmpia Turzii (a cărei membru sunt): Nocturne, Zbor, Transparente, Eternul feminin. Am participat la expoziţia Albastru de la Galeria de artă Turda, la Simfonia florală de la Cluj Art din Cluj Napoca şi la expoziţia Să ne oprim o clipă pentru artă de la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău. De fapt, „m-am dezgolit” în faţa oamenilor, aşa, cu unele defecte, stângăcii, lucrări mai puţin reuşite, dar cu dorinţa de a transmite ceva.
Ce visaţi pentru viitorul artistic?
Îmi doresc să fie totul firesc şi natural, cu multă inspiraţie. Pentru că omul învaţă toată viaţa, îmi doresc să studiez în continuare în domeniul artei, dar mai mult decât autodidact (cum o fac acum), astfel încât lucrările mele să fie valoroase, expresive, să ajungă la sufletul celor din jur, să-i bucure, să-i facă să vibreze.
Mulţumim frumos!
Ne aflăm în faţa unui debut excepţional. Urăm invitatei noastre mult succes!
Aristotel BUNESCU
https://agentiadepresaculturalasisportiva.wordpress.com