Ce ne interesează? Dar ne interesează ceva?

De fapt, ce ne interesează pe noi, ca români? De unde aflăm? Unii spun că reţelele sociale sunt un bun revelator, alţii că acestea sunt un mijloc de manipulare care mai mult ascunde decât descoperă. Despre sondajele de opinie se spune că „sunt de casă” sau sunt „răstălmăcite”. Presa, în toate formele ei, şi-a pierdut credibilitatea, a ajuns o formă de divertisment în goană după rating. Nici cozile nu mai sunt ce-au fost, pentru că timpul aşteptării se consumă pe telefon, nu în discuţii de la om la om.
Uite, de exemplu, ce auzim despre problema energiei, o problemă cel puţin internaţională, dacă nu globală? Despre preţurile crescânde la orice. Că facturile sunt mari, că aşa zice UE, că Popescu, că Ionescu, că hoţii, că nesimţiţii, că…Soluţia?! Suntem noi interesaţi de soluţii, dincolo de ură şi de răzbunare vocală?! Mie mi se pare că la punctul soluţii se schimbă vorba, că „trebuie să luăm publicitate”. Publicitate!
Sistemul de învăţământ a ajuns o plastilină pe care o modelează copii fără talent. Scuze! Dar nu poţi să schimbi, şi să schimbi, şi să modifici la nesfârşit, fără să aştepţi efecte, invocând doar cauze, cauze subiective, dar şi obiective, fără îndoială. Miniştrii Educaţiei s-au înşirat ca mărgelele pe o aţă putredă. Schimbarea domnilor, bucuria… Nu poţi să mergi din rău în mai rău şi să schimbi schimbarea. Începând de la structura anului de învăţământ, la programă, la calitatea profesorilor, la contribuţia părinţilor, bunicilor, bonelor, taximetriştilor… Ne interesează educaţia copiilor noştri dincolo de cancanuri, de incidente? Că aproape jumătate dintre ei sunt analfabeţi funcţionali? Ne interesează că mulţi copii excepţionali iau calea străinătăţii? E o discuţie sau ar putea fi. Dar „trebuie să luăm publicitate”.
Sănătatea. Altă discuţie aparent începută. Ce ne interesează? Câştigurile medicilor sau competenţa lor? Numărul spitalelor sau şi calitatea lor? Mai mult decât în alte domenii, „omul sfinţeşte locul”. Ne interesează?! „Trebuie să luăm publicitate!”.
Justiţia! Justiţia?! Alt domeniu la care ne pricepem toţi cu supra de măsură! Dar ne interesează chiar aplicarea legii în litera şi spiritul ei sau să fie condamnaţi teoreticii noştri adversari politici, cei ai căror ochi nu ne plac? Aflăm despre pierderea suveranităţii naţionale prin încălcarea a însăşi Constituţiei noastre. Ne interesează în afara scandalului dintre găştile politice?! Solicităm explicaţii argumentate, competente sau ne mărginim să-i înjurăm pe „ai lor”?
Sunt acuzaţi reprezentanţi ai bisericii străbune. Cu temei sau fără. Ne interesează să aflăm de ce sau doar râdem la poveştile reale sau inventate despre fapte imunde.
E război la graniţă. Ne interesează, în afara poziţionării adversarilor noştri pro/contra unuia sau altuia dintre combatanţi? Ne interesează efectele reale asupra României? Solicităm răspunsuri decidenţilor (efemeri) ai României? Le arătăm că ne interesează?!
De fapt, ce ne interesează pe noi, ca români?! (Mioara VERGU-IORDACHE)