Pe 16 septembrie, Magna Charta Observatory şi Universitatea din Bologna au găzduit ceremonia de semnare a Magna Charta Universitatum de către universităţile care au aderat la principiile Universitatum. Universitatea Spiru Haret a fost reprezentată la Bologna la evenimentul aniversar cu tema Universities engaging with society in turbulent times, desfăşurat la Bologna în perioada 14 – 16 septembrie.
În prezenţa celor mai importanţi membri ai comunităţii academice din cele mai prestigioase universităţi din lume, conf. univ. dr. Ioana Voloacă, vicepreşedinte al „Societăţii Naţionale Spiru Haret pentru educaţie, ştiinţă şi cultură”, a semnat Magna Charta Universitatum 2022, prin care Universitatea Spiru Haret se angajează să respecte şi să promoveze autonomia academică, valorile şi drepturile universitare fundamentale, să răspundă eficient provocărilor generate de trecerea la societatea bazată pe cunoaştere, de procesul de globalizare.
Peste 950 de lideri universitari din întreaga lume au semnat Magna Charta Universitatum în 2022. Anual, Magna Charta Observatory organizează o conferinţă internaţională pentru a aborda provocările actuale în susţinerea valorilor fundamentale şi în servirea responsabilă a societăţii. Cu această ocazie se sărbătoreşte într-o ceremonie semnarea Magna Charta Universitatum de către rectori sau alţi reprezentanţi importanţi ai instituţiilor de învăţământ.
Magna Charta Universitatum este o declaraţie a principiilor fundamentale pe care ar trebui să se bazeze misiunile universităţilor. Magna Charta Universitatum a fost elaborată cu ocazia aniversării a 900 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bologna şi a fost semnată pentru prima dată de 388 de rectori, în 1988, în prezenţa multor lideri politici şi reprezentanţi ai societăţii. Un nou document a fost acceptat şi revizuit de Consiliul Guvernatorilor în 2020, pentru a reflecta schimbările din lume cu care se confruntă universităţile şi a continua să susţină misiunea şi operaţiunile instituţiilor de învăţământ superior de pretutindeni.
Universitatea Spiru Haret a semnat pentru prima dată Magna Charta Universitatum în 2005 şi a aderat la idealurile şi principiile declaraţiei, acţionând pentru transpunerea în spaţiul învăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice a reglementărilor, normelor şi valorilor promovate în cadrul Procesului Bologna.
Magna Charta Unuiverstitatum a recunoscut că universităţile ar putea lua multe forme sub influenţa combinată a culturii, geografiei şi istoriei. În ciuda faptului că a fost în mod explicit produsul unui moment specific dezvoltării europene, documentul a avut în vedere o lume interconectată în care cunoştinţele şi influenţa ar trebui să depăşească graniţele culturale în urmărirea înţelegerii umane.
Lumea a devenit interconectată în moduri inimaginabile la momentul declaraţiei iniţiale. Universităţile au proliferat pe tot globul, crescând ca varietate, precum şi ca scop şi misiune. La nivel global, numărul şi diversitatea studenţilor care doresc o educaţie universitară a crescut, la fel şi motivele lor pentru a face acest lucru şi aşteptările familiilor şi comunităţii lor. Numărul publicaţiilor a crescut enorm, în timp ce încrederea în mediul academic este erodată de pierderea confidenţialităţii în expertiză. Sub influenţa noilor tehnologii, modurile de învăţare, predare şi cercetare se schimbă rapid; universităţile conduc şi răspund de aceste evoluţii.
În ciuda acestor schimbări, potenţialul învăţământului de a fi un agent pozitiv de schimbare şi transformare socială persistă. Principiile enunţate în Magna Charta Universitatum sunt la fel de valabile astăzi ca şi în 1988 şi sunt condiţia prealabilă necesară pentru progresul uman prin cercetare, analiză şi acţiune solidă. Schimbările dramatice impun ca învăţământul superior global să identifice responsabilităţile şi angajamentele despre care semnatarii sunt de acord că sunt vitale pentru universităţile din întreaga lume în secolul al XXI-lea. Acesta a fost motivul noii declaraţii. Implicarea universităţilor în societate în vremuri tulburi.
Universităţile recunosc că au responsabilitatea de a se implica şi de a răspunde aspiraţiilor şi provocărilor lumii şi comunităţilor pe care le deservesc, în beneficiul omenirii şi contribuirii la durabilitate.
Autonomia intelectuală şi morală reprezintă semnul distinctiv al oricărei universităţi şi o condiţie prealabilă pentru îndeplinirea responsabilităţilor sale faţă de societate. Această independenţă trebuie să fie recunoscută şi protejată de guverne şi de societate în general şi apărată cu fermitate de instituţiile înseşi.
Pentru a-şi îndeplini potenţialul, universităţile au nevoie de un contract social de încredere cu societatea civilă, unul care să susţină urmărirea unei activităţi academice de cea mai înaltă calitate posibilă, cu respectarea deplină a autonomiei instituţionale. Universităţile îşi îmbrăţişează datoria de a preda şi de a întreprinde cercetare în mod etic şi cu integritate, producând rezultate fiabile, demne de încredere şi accesibile.