Stropi de apă vie

• Dacă ţara (…) trebuie să aibă un loc în concertul Europei (…) apoi nu va putea ajunge prin industrie, nici prin comerţ, decât numai prin învăţământ. (Mihail Kogălniceanu)
• Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea. (Nelson Mandela)

E normal să te plictiseşti aşteptând. E normal să devii măcar un pic cârcotaş când dorinţa ţi se îndeplineşte după expirarea termenului.

Am urmărit videoconferinţa de marţi, 30 august, cu prefecţii şi cu reprezentanţii Inspectoratelor Şcolare Judeţene şi al Municipiului Bucureşti, pe tema pregătirii începerii anului şcolar, cu participarea prim-ministrului Nicolae-Ionel Ciucă, ministrului Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, ministrului Afacerilor Interne, Lucian Bode. Fără îndoială, această videoconferinţă trebuia să aibă loc! În august 2021!

Cu mai puţin de o săptămână până la începerea anului şcolar au fost prezentate nişte eseuri, să nu zic doar compuneri, despre ce este şi ce-am vrea să fie, o tentativă de laudă, un procent de acuze, câteva scuze şi nişte indicaţii. Am urmărit cu atenţie! Am priceput că sunt probleme, cu clădirile, cu toaletele, cu lemnele, cu profesorii, cu transportul elevilor, cu manualele… Ştiam. Nu s-a schimbat aproape nimic. A zis domnul ministru al Educaţiei că stăm mai bine ca anii trecuţi. Da. Stăm. Şi am mai înţeles că „o să…”, că se va face un plan, se vor face mai multe planuri. Ştiam.

Tot un plan este şi România educată, un plan este şi Legea educaţiei, totul pare clar că… drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Tot clar este că ne îmbătăm cu apă rece, deşi nici apă nu prea mai avem!

Vara asta am primit nişte recompense pe care nu prea le merităm! Copiii noştri, copii români, ne-au adus satisfacţii uriaşe la olimpiadele şcolare, la competiţii sportive. Felicitări! Stropi de apă vie! Succesele aparţin tinerilor, profesorilor şi familiilor lor. Nu sistemului de educaţie! Pentru că altfel nu ar mai fi atâţia analfabeţi funcţionali, nu ar fi atâta sărăcie şi incompetenţă în multe sectoare de activitate, câte au mai rămas, din ţara noastră. Educaţie înseamnă mai mult decât învăţământ, este dincolo de planuri şi supraplanuri. Educaţia trebuie făcută de educatori, autoritatea supremă, care nu au a da socoteală decât conştiinţei lor, ceea ce înseamnă o încărcătură, o responsabilitate uriaşă, pe care profesorii, învăţătorii adevăraţi şi-o asumă. Să-i lăsăm, să-i ajutăm să-şi îndeplinească menirea! Administraţia publică şi locală să se ocupe de problemele administrative, profesorii de învăţământ! Succes în noul an şcolar! (Mioara VERGU-Iordache)