Întrebări încă fără răspuns

Sunt fapte şi stări pe care, oricât m-aş strădui, nu le pot pricepe! Împotriva logicii, a raţiunii, încerc să înţeleg cu ce drept nişte oameni iau viaţa altor oameni, în numele cui sau a ce se cred unii superiori, la ce folosesc multiplele proprietăţi, de orice fel, care stau în conservare/aşteptare, în timp ce alţi oameni nu au un acoperiş deasupra capului, nu au hrană, îmbrăcăminte, nu au acces la educaţie… De ce? Unii sunt nemuritori?! Pentru câte vieţi pământene adună? Pentru câte generaţii? Nu pot să cred că aceasta este firea omului. Că este ucigaş, hulpav, hoţ, mincinos. Nu văd aceste fiinţe că oricât de bogate, puternice ar fi, sunt la fel de fragile, de neputincioase în faţa bolii, de exemplu, că sunt la fel ca oricare alt om? Repet, oricât m-aş strădui, nu pot pricepe.

 De ce se foloseşte autoritatea pentru a ni se induce frica, neîncrederea? La ce foloseşte slăbiciunea noastră? Cum pot coexista fiinţe care ucid cu sânge rece cu oameni care-şi deschid inima şi casa pentru semeni despre care nu ştiu nimic? Am atât de multe întrebări fără răspuns!

Ce ne aseamănă? Ce ne deosebeşte? Răspunsul clasicizat, al lui Confucius, este: „Natura ne aseamănă. Educația ne deosebește.” Educaţia ne deosebeşte în sensul că ne ridică pe scara valorilor, a vibraţiilor pozitive, ne face mai buni, mai empatici, mai creativi… Dar, parcă nu se mai potriveşte! La comanda masacrelor stau, azi, oameni cu şcoală, oameni educaţi la universităţi de top ale lumii. Mulţi dintre oamenii buni şi calzi care întind mâna semenilor aflaţi în suferinţă nu sunt instruiţi neapărat la „şcoli înalte”. Aşadar, „educaţia ne deosebeşte”, dar cum?  Chiar dacă la o privire rapidă asupra evenimentelor globale de azi ne deosebeşte cum nu ne dorim, tot educaţia este aceea care ne îmboldeşte să ne punem întrebări şi să găsim răspunsuri ce ne îndeamnă la pace, la înţelegere, la iubire.

Oameni cu inteligenţă superioară şi cunoştinţe performante se pun în slujba distrugerii, muncesc pentru a construi arme de distrugere în masă, pentru a pârjoli pământul, pentru a pune în circulaţie teorii devastatoare pentru conştiinţa noastră, falsuri şi minciuni. De ce?  Am rămas în vremea antichităţii, a Imperiului Roman, de unde umanitatea a moştenit expresia „Si vis pacem, para bellum / Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”? Credeam că am evoluat!

Mi-ar plăcea să aflu care este mecanismul, scopul care pune în mişcare partea ucigaşă a minţilor superinteligente, care este motivaţia bogaţilor pentru a fi şi mai bogaţi, a puternicilor de a fi şi mai puternici. Şi mă întreb dacă ei au aflat că multimiliardari, celebrităţi politice, artistice, sportive au murit de bolile care omoară deopotrivă oameni anonimi, săraci. De ce se poartă ca şi cum ar fi nemuritori? (Mioara VERGU-IORDACHE)