Ar putea fi a patra putere în stat

O emisiune la un post de televiziune. Ar putea fi oricare. Moderatorul/ moderatoarea, de dragul sau de frica CNA, îi cere unui invitat să aducă probe pentru o afirmaţie cam colţuroasă despre o persoană. „Aveţi probe?” „Sigur!” „Ce probe?” „Informaţia a apărut şi site-ul X, şi pe site-ul Y, la televiziunea Z…” Şi emisiunea continuă şi afirmaţia se rostogoleşte cu valoare de informaţie „probată”, nu prin „confirmarea unui adevăr, dovedire, dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva”, ci prin repetabilitate, prin rostogolire! Nu, nu înseamnă că dacă mai multe persoane afirmă un lucru acela este şi adevărat! În gazetărie, predocumentarea se face din orice sursă, din presa scrisă, audio-vizuală, de pe internet, din documente. Înarmat cu aceste informaţii, ziaristul se documentează, de data aceasta pe teren, verificând orice află în timpul predocumentării. Aduce dovezi în sprijinul a ceea ce afirmă. Fără aceste dovezi nu „produci” informaţii! Din grabă, neştiinţă sau interesaţi, mulţi ziarişti au produs pagube, nu numai unor persoane, ci însăşi meseriei de ziarist. (Nu amintesc şi de atacurile dintre ziarişti, şi ele extrem de nocive, care conduc la scăderea credibilităţii presei.) Teoretic măcar, presa este a patra putere în stat. Este şi ar putea fi şi mai puternică, dacă ar atrage cititori, ascultători, privitori nu numai pentru ca aceştia „să se răcorească” („Ce bine i-a zis-o lui…!!!”), ci pentru a fi mai bine informaţi ca să se descurce în hăţişul legislativ, administrativ, politic, pentru a se destinde, pentru a şti ce se mai întâmplă în lumea noastră de dincolo de graniţe.

Sigur, şi presa este o afacere. Patronii vor să câştige audienţă pentru a primi publicitate, pentru a scoate profit. Cine poate să-i condamne?! Nimeni. Doar că nu e normal să joace rolul mass-media obiective. Fiecare trebuie să declare sincer ce partid, ce orientare politică susţine, pentru ca să avem şi noi o grilă de înţelegere, pentru a putea descifra informaţia, pentru a pricepe de ce un om este o valoare undeva şi o scursură umană altundeva. De dragul ratingului, „băgatul băţului prin gard” a devenit „tehnică de presă”. Foarte mulţi ziarişti ies din misiunea lor de moderatori, de persoană care întreabă pentru a obţine răspunsuri avizate; „pe surse”, ei ştiu mai bine decât invitaţii, fac „alianţe” cu anumiţi invitaţi… Ceea ce dăunează presei, dăunează consumatorilor de presă.

Am auzit de multe ori despre ceva sau cineva că e într-un fel sau altul pentru că „aşa am citit” sau „aşa am văzut/auzit la televizor/radio”. Este incorect să iei de bun ceva ce citeşti sau auzi/vezi şi nu a fost bine, cinstit documentat. Este foarte uşor să dărâmi şi foarte greu să construieşti. Răul odată făcut nu va fi reparat niciodată în totalitate! Cu părere de rău, presa are un rol foarte important în divizarea societăţii. Multă lume a înţeles şi presa îşi pierde din importanţă, când chiar ar fi trebuit să se manifeste ca o putere. (Mioara VERGU-IORDACHE)