Cum se purtau marile fibule de aur de către daci și urmașii lor

Așa după cum am aflat faptul că sculpturile antice erau pictate în culori vii, tot astfel putem fi surprinși și de modul în care se purtau bijuteriile în Antichitate și Evul Mediu. Cu toții am auzit de celebrul tezaur Cloșca cu puii de aur descoperit în anul 1837 în comuna Pietroasele (jud. Buzău), considerat, timp de 100 de ani, până la descoperirea mormântului faraonului Tutankamon, cel mai mare tezaur din lume. Până astăzi nu am avut șansa să vedem o reprezentare a scopului pe care îl servea prelucrarea unor atât de complexe bijuterii, dar, prin creația neobositului și talentatului ilustrator Radu Oltean, avem acum ocazia de a ne imagina în ce mod purtau elitele societății vremurilor respective aceste excepționale piese de tezaur.

Nu îmi pot explica de ce în cei mai bine de 180 de ani de când a fost descoperit tezaurul de la Pietroasa, nimeni nu a încercat să prezinte grafic cum se purtau acele obiecte ciudate. Mă refer la podoabele de port, care pentru omul nefamiliarizat cu fibulele opulente din epoca romană târzie, sunt niște obiecte fără sens. Ei bine, acum, când am fost nevoit să lucrez niște desene pentru Muzeul Național de Istorie, mi-am dat seama că sunt primul care a încercat așa ceva. Generații de vizitatori ai Muzeului Național s-au uitat vrăjiți la fibulele de aur și almandine (granate) fără să le priceapă sensul și felul în care erau utilizate/purtate. Dacă credeați că regii „barbari” ai goților erau niște brute îmbrăcate în piei, ar trebui să vă schimbați părerea. Modelul pentru toți acești regi erau împărații de la Constantinopol, pe care încercau din toată puterea să îi copieze.” spune Radu Oltean.

Printre piesele centrale ale tezaurului sunt marile fibule din aur și pietre prețioase. În formă de pasăre, ele simbolizează pe Mama Gaya Vultureanca creatoarea și stăpâna cerului și a pământului, „mama” gaeților (a geților, care își mai ziceau și șoimi). Simbolul ei mai apare pe coifurile de paradă din argint aurit ale principilor geți și pe paharele dublu- tronconice (Cupele Marii Uitări) ale acestora, dar și pe aplice de harnașament. (Agighiol). 

Fibula mare în formă de vultur din Tezaurul de la Pietroasa putea fi purtată atât de un bărbat cât și de o femeie. Pe spatele fibulei se află un mare „ac de siguranță” cu resort. Fibula a fost îndoită și ruptă după descoperire, ocazie cu care a fost grav deformată, pierzându-și forma și cea mai mare parte a pietrelor semiprețioase. Piesa a trebuit mult restaurată și completată cu părți lipsă, dar tot și-a recăpătat o parte din frumsețea de odinioară. Colanul și fibula dublă cu păsări din tezaurul de la Pietroasa puteau fi purtate de o prințesă. Podoabele au fost reconstituite așa cum arătau la origine, pentru că aproape toate pietrele roșii (semiprețioasele alamandine) au fost distruse și aruncate după descoperire. Ca mesaj este important să privim și vasul de aur din Tezaurul de la Pietroasa, unde se poate vedea sus, pe marginea mânerului Mama Gaya Vultureanca aflată pe marginea cercului creației, întoarsă cu spatele („Și-a întors Dumneazeu fața de la Noi!”).

Putem vorbi de o primă reprezentare a modului în care se purtau fibulele mari din Tezaurul de la Pietroasa, dar trebuie să amintim faptul că mai sunt astfel de tezaure descoperite în România: cele patru tezaure antice descoperite la Șimleul Silvaniei – Cehei (jud. Sălaj), expuse acum în Austria, Ungaria și România; două perechi de fibule din aur cu granate, din cel de al doilea tezaur descoperit la Șimleul Silvaniei, aflate astăzi la Muzeul Național din Budapesta, nu numai au fost „puse” în valoare, dar au fost așezate pe două manechine, spre a se vedea clar modul lor de folosire. Întrebare: de ce nu au fost așezate pe manechine umane și fibulele noastre, spre explicitarea modului de purtare? Și încă o întrebare: de ce nu am solicitat copii după piesele din tezaurele de la Șimleul – Silvaniei aflate la Viena și Budapesta? Spre buna știință a modului în care trăiau și valorizau anumite lucruri strămoșii noștri. (George V. GRIGORE)

Surse: journals.ub.uni-heidelberg.de; academia.edu; nationalmuzeum.md; researchgate.net; biblioteca-digitala.ro, povestilemariinegre.ro