8 martie

Ce sărbătorim la 8 martie? Zicem Ziua Femeii, dar ne gândim la Ziua Mamei în primul rând. Pentru că, cel puţin până de curând, caracteristica esenţială a femeii a fost/este maternitatea. În toate ne putem compara, ne putem război, putem fi rivali, numai în călătoria vieţii spre a fi nu avem egal. Doar pe noi ne-a învestit Dumnezeu cu harul de a proteja viaţa până la a se întrupa, de a o hrăni, de a o educa, de a o creşte, de a o proteja în fiinţă.

Mamele au daruri neasemuite. Ele pot fi puternice când mai au doar o „mână de suflet” (ce profundă este această zicere uşor paradoxală!), sunt vesele pentru cei dragi, chiar când inima şi ochii lor lăcrimează, au îndrăzneli nebănuite, când în joc este soarta copiilor, şi acelea care roşesc şi numai de sunt privite, au voce puternică pentru a-şi apăra puii, deşi în fiecare zi au o voce mângâiere, alint, cântec… Mâna femeii/ mame vindecă: „pune mama mâna şi trece!”

Da, zicem femeie şi ne gândim la mamă! Dar şi reciproca e valabilă!

Zicem mamă şi gândim femeie: inteligenţă, empatie, graţie, eleganţă, iubire, frumuseţe, armonie, hărnicie, putere, camaraderie… Şi putem adăuga toate însuşirile pozitive, distribuite, mai mult sau mai puţin egal, femeilor lumii.

În marele spectacol al lumii ele au primit rolurile principale. Priviţi atent în jurul dumneavoastră şi-mi veţi da dreptate! Chiar dacă nu sunt pe afiş, ele duc povara „spectacolului”. Prin legătura directă cu Divinitatea, ele sunt regizorul. Aţi observat, totuşi, puţine femei vor să iasă în faţă. Din modestie? Poate. Sau poate pentru că sunt conştiente că oricât de mare, de puternic ar fi un bărbat, el se sprijină pe o femeie.

N-are cum să existe o bătălie între genuri. Câştigătorul final se cunoaşte. Pot fi şi învingători de etapă! Dar nu vă amăgiţi, domnilor! În general, domniile voastre stricaţi şi femeile repară. Mai ales cea mai preţioasă construcţie din umanitate. La suflet mă refer. Dar nu facem reproşuri.

Ne uităm în jurul nostru şi remarcăm femeile cărora măcar o dată-n an, la 8 martie, le spunem „La mulţi ani!” Întotdeauna m-a fascinat capacitatea lor de a se transforma, de a… sărbători sărbătoarea, de a fi frumoase şi zâmbitoare pentru a primi urările, florile, zâmbetele, sentimentele… Indiferent ce este în sufletul lor, indiferent de oboseală, boală, lipsuri, neîmpliniri.

Pentru că, da, femeile ştiu că sunt bijuteria de pe reverul sărbătorii, de pe reverul vieţii. O bijuterie a cărei valoare se măsoară doar în viaţă şi iubire. Valoarea ei nu poate fi apreciată decât de oameni de valoare.

La mulţi ani, Mama! La mulţi ani, Femeie! La mulţi ani, Doamnelor! La mulţi ani, Domnişoarelor! Ziua voastră este şi trebuie sărbătorită în fiecare zi! (Mioara Vergu-Iordache)