În Zorba, inegalabilul Quinn îi spune tânărului său companion ce-i lipseşte: Un pic de nebunie, să tai frânghia care te ţine, pentru a fi liber. Mi s-a părut un gând excelent pentru a porni, dincolo de sârma ghimpată a ştirilor, declaraţiilor sau orgoliilor, la redescoperirea României. Măcar pentru noi, dacă nu putem pentru alţii.
Cheile Băniţei
Ţara noastră, despre care la orele de geografie am învăţat, dar atunci nu am înţeles prea bine, cât de armonios a fost dăltuită de Natură, a fost şi este un teritoriu încă insuficient cunoscut. Şi există multe zone extraordinare, cu o vechime extrem de mare, dacă ar fi să amintesc aici doar Munţii Măcinului, Hercinici sau Cheile Băniţei, din Mezozoic!
Spre Cheile Băniţei, un loc spectaculos, fascinant, între Haţeg şi Petroşani, indiferent de unde te îndrepţi, accesul este uşor, având nevoie, din şoseaua principală, doar de câteva minute. Cei câţiva paşi pe jos nu fac decât să-ţi arate măreţia Naturii, în faţa ta fiind versanţii plouaţi de timp. Dintr-o dată, până aici un peisaj banal, totul se transformă în spectacol şi ai nevoie nu doar de curaj, ci şi de voinţă să străbaţi pe jos, prin apă, uneori adâncă până la mijloc, tăietura valurilor din piatră. Abia uitându-te cu atenţie îţi poţi da seama nu doar de faptul că stâncile peretelui sunt cu incrustaţii de scoici, ci şi cât de mare a fost la origine apa curgătoare care a săpat în timp acest culoar. E drept, pentru a face asta ai nevoie de o încălţăminte specială pentru apă sau, ca mine, piciorul gol, dar, recunosc, nu e cea mai bună variantă. Eşti tentat astfel să te uiţi mai degrabă pe unde calci, decât la peisajul încântător. Din fericire, fiind o apă curgătoare, pietrele sunt bine şlefuite de apă, dar tot trebuie să ai grijă la curenţi. Cheile sunt poate mai lungi, dar partea spectaculoasă, porţiunea cu apă, cea despre care vorbesc, nu măsoară mai mult de 2-300 de metri, suficient însă să te bucuri de ceva cu adevărat de neuitat. Şi pentru a nu lungi povestea, las mărturie fotografii care arată, numai în parte, frumuseţea locului. (Virgil MIHAILOVICI)