22 februarie – Ziua Mondială a Cercetăşiei

Cercetăşia este un anumit tip de viaţă. Un mod de a trăi, de a învăţa, de a-ţi ajuta semenii, natura şi animalele. Cred cu tărie că azi, în 2020, este nevoie mai mult ca oricând să ne raportăm, pentru viitor, la această educaţie non-formală. Elevii, studenţii şi adulţii înscrişi în rândurile cercetaşilor încearcă şi de cele mai multe ori reuşesc să îndrepte neajunsurile societăţii.

Am stat de vorbă cu un lider al cercetaşilor, biologul Cristian Banciu, cercetător în cadrul Institutului de Biologie al Academiei Române, cercetaş vechi şi unul dintre cei mai apreciaţi lideri ai Unităţii Colţ Alb, din cadrul Centrului Local Dimăncescu, Bucureşti.

Reporter: Dacă nu mă înşel, ai fost printre primii cercetaşi din România de după ’89. De câţi ani eşti înscris în rândurile cercetaşilor?
Cristian Banciu: Nu sunt chiar printre primii, dar am ceva vechime în cercetăşie, fiind înscris din 1995. Anul acesta, în toamnă, împlinesc 25 de ani vechime!

Reporter: Un sfert de veac, nu este puţin lucru. Ce te-a determinat să faci pasul de la sistemul de învăţământ comunist, în care toţi eram pionieri, către cercetăşie, o structură bazată, în primul rând, pe voluntariat?
Cristian Banciu: Tocmai asta este ideea, cercetăşia este complementară şcolii şi reuşeşte în mare măsură să completeze în sens practic toată teoria pe care o învăţăm la şcoală.

Reporter: Ai rămas timp de un sfert de veac consecvent principiilor cercetăşiei şi, evident, voluntariatului. Cum ai reuşit acest lucru?
Cristian Banciu: Depinde de fiecare cât de mult se ataşează de valorile cercetăşiei şi, poate, de cât timp petrece la cercetaşi. Liderii care formează copii sunt esenţiali. Aici am învăţat că este bine să facem în fiecare zi o faptă bună, oricât de mică ar fi ea.

Reporter: Practic, tot ce faci pentru Organizaţia Naţională Cercetaşii României este voluntariat?
Cristian Banciu: Cercetăşia înseamnă voluntariat, un concept care prinde prea greu în România, unde toţi te întreabă: „Ce-mi iese din asta?” Nu întotdeauna trebuie să obţii ceva material. Noi învăţăm multe de la copii, ne autoperfecţionăm pentru ei şi, recunosc, ne distrăm împreună cu ei.

Reporter: În momentul de faţă ai statutul de lider în cadrul Centrului Local Dimăncescu, Unitatea Colţ Alb. Ce presupune acest lucru?
Cristian Banciu: Organizaţia noastră este compusă din circa 100 de Centre Locale, dintre care unul este Centrul Local Dimăncescu din Bucureşti. În cadrul acestuia noi avem şase unităţi de lupişori (elevi din clasele primare), temerari (elevi de gimnaziu) şi exploratori (elevi de liceu), plus liderii aferenţi, în total, circa 200 de membri.

Reporter: Cum este să lucrezi cu grupa de vârstă 7-11 ani, cu lupişorii? Există tentaţia să lucrezi şi cu temerarii sau cu exploratorii?
Cristian Banciu: Există avantaje şi dezavantaje în activităţile cu fiecare ramură de vârstă. Am venit la lupişori împreună cu fiul meu, care avea 7 ani, vârsta de intrare în cercetăşie. Între timp a crescut şi acum e la temerari. Am lucrat şi cu celelalte ramuri de vârstă. Este minunat să vezi cum progresează un copil bine crescut, pe care l-ai cunoscut de la 7 ani şi acum e la liceu. Pentru ca cercetaşii să ajungă cetăţeni responsabili este important să începi de la bază, cu o bună educaţie, şi de aceea am rămas la lupişori.

Reporter: În trei decenii de existenţă a O.N.C.R., mentalitatea copiilor care poartă cămaşa de cercetaş, dar şi a părinţilor acestora, în ce fel s-a schimbat?
Cristian Banciu: Mentalitatea tuturor s-a schimbat mult. Copiii sunt mai legaţi de tehnologie şi mai puţin dispuşi să iasă din casă, dacă nu le oferi activităţi tentante. Părinţii au mai puţin timp de alocat copiilor, dar sunt mai deschişi la colaborarea cu noi.

Reporter: Ce presupune pentru un copil să devină cercetaş, să continue ciclul de la lupişor către temerar, explorator, senior? Cam ce procent dintre ei rămâne ca tine în organizaţie şi duce mai departe misiunea cercetăşiei?
Cristian Banciu: Orice copil poate deveni cercetaş, atâta timp cât aderă la valorile şi regulile cercetăşiei. Din păcate, capacitatea de a primi noi membri este limitată de numărul de lideri şi de unităţile în care-i putem încadra. O mare parte dintre micii cercetaşi ajung până la exploratori, unde îşi fixează deprinderile de viaţă învăţate. Majoritatea liderilor noştri nu au fost cercetaşi, dovadă că puţini rămân să dea mai departe din ceea ce au primit.

Reporter: Vorbim practic despre educaţie non-formală. În ce fel campurile, şcolile de iarnă şi vară, dar şi jamboreele contribuie la dezvoltarea cercetaşului. Înainte de a-mi răspunde la întrebare, poate ar fi bine să dăm definiţia pentru fiecare dintre cele trei manifestări specifice cercetaşilor.
Cristian Banciu: Toate sunt campuri (tabere) cu diverse tematici. Iarna facem şcoala de iarnă, vara camp de vară şi, la câţiva ani, o jamboree. Aceasta este o tabără foarte mare, cu mii de cercetaşi. Jamboreea poate fi naţională, europeană sau mondială. În toate aceste activităţi copiii socializează, învaţă prin activităţi noi multe deprinderi, se întrec în competiţii şi învaţă să se descurce singuri.

Reporter: Cercetăşia poate să fie soluţia rezolvării unor probleme precum timiditatea, violenţa sau o adicţie (să zicem dependenţa de telefon) pentru cei care se înscriu în rândurile cercetaşilor?
Cristian Banciu: Avem mulţi cercetaşi care au venit timizi şi s-au deschis şi au prieteni foarte buni. În campuri nu aduc telefoane şi, oricum, nu au timp de ele, pentru că le umplem programul cu activităţi.

Reporter: Să vorbim despre cea mai recentă acţiune la care ai participat, respectiv Şcoala de iarnă a lui Olaf.
Cristian Banciu: Activitatea a fost campul de iarnă al unităţii noastre şi a fost organizat în cel mai potrivit loc pentru un cercetaş: la cabana Himalaya de la Râşnov, deţinută de unul dintre românii care au fost pe Everest în 2003.

Reporter: Care au fost activităţile derulate în cabană? Dar cele din exterior?
Cristian Banciu: Am încercat să îmbinăm activităţile fizice (căţărare, tiroliană, ski, tir, călărie, traseu) cu activităţi de îndemânare sau artistice. Exemple sunt multe: au învăţat Imnul cercetaşilor, au desenat mascota campului, au realizat hărţi ale Principatelor Unite la 24 ianuarie. Au învăţat să facă focul cu amnar şi despre importanţa curăţeniei. În plus, am avut multă distracţie în zăpadă, la focul de tabără, unde am mâncat bezele, am serbat pe un lupişor, care a împlinit 10 ani, şi am văzut filmul Frozen 2.

Reporter: Cum sunt împărţiţi cercetaşii lupişori (mă refer la patrulă, dar şi la felul în care intervin pe acţiuni, bucătari, exploratori etc.)?
Cristian Banciu: Fiecare unitate constă în două sau mai multe patrule, care sunt semi-autonome. Fiecare cercetaş trebuie să ştie să facă câte ceva în patrulă şi să se completeze reciproc. Unul e bun de bucătar, altul, de constructor, altul, de muzician, altul explorator etc.

Reporter: Cum pot cercetaşii să lupte concret cu problemele mediului, dar şi cu mentalităţile total nesănătoase ale majorităţii populaţiei din România? Mă refer la efectul de seră, dar şi la munţii de gunoaie lăsate în urmă de turişti.
Cristian Banciu: Cercetaşii strâng întotdeauna gunoaiele lor şi le depozitează adecvat, chiar adună în urma altora. În acest camp am avut o astfel de activitate. În plus, plantăm pomi anual şi-i învăţăm permanent despre vieţuitoarele ocrotite.

Reporter: Care ar fi în acest context mesajul pe care cercetăşia îl promovează de decenii bune, respectiv, acela de a lăsa o lume mai bună? Cum se poate realiza, practic, acest deziderat?
Cristian Banciu: În testamentul său, fondatorul cercetăşiei, lordul Baden Powell, ne-a spus un lucru simplu şi anume că bucuriile materiale sunt trecătoare şi mult mai mici decât cele aduse de faptele bune. Cercetaşii sunt îndemnaţi ca prin trecerea lor prin viaţă să lase ceva bun în urma lor, de aici şi deviza organizaţiei: Creăm o lume mai bună!

Reporter: Pentru că am vorbit de mesajul principal, dar şi de câteva obiective concrete ale cercetaşilor, este bine să amintim că ne apropiem de ziua de 22 februarie, Ziua cercetaşilor. Care este semnificaţia şi ce se preconizează că se va întâmpla atunci?
Cristian Banciu: Pe 22 februarie aniversăm naşterea fondatorului cercetăşiei şi încercăm să-i călcăm pe urme prin faptele noastre. În toată lumea, pe 22 februarie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Cercetăşiei şi cu acest prilej se organizează activităţi de celebrare a mişcării noastre.

Reporter: Pentru cei care au citit articolul şi sunt interesaţi să intre în rândurile cercetaşilor, fie ei lupişori, temerari sau exploratori, cum pot face acest lucru?
Cristian Banciu: Dacă au între 7 şi 18 ani se pot adresa oricărui centru local din România. Informaţii suplimentare se pot găsi pe site-ul nostru www.scout.ro şi vor putea fi primiţi în unităţile centrelor respective. Pentru cei de peste 18 ani, care vor să ajute ca viitori lideri, sponsori, sau voluntari în activităţi punctuale, oricând se găseşte loc în organizaţie. Pentru ei organizăm stagii de formare, în cadrul cărora învaţă principiile cercetăşiei, pedagogia scout şi o multitudine de activităţi practice utile în activităţi.

Reporter: Mulţumesc foarte mult pentru interviu şi baftă în continuare!
Cristian Banciu: Mulţumim şi noi foarte mult şi îi aşteptăm pe cei interesaţi în rândurile noastre. (Ciprian C. VASILESCU)