CRONOLOGIE ŞI DATE ESENŢIALE (VII)
Începe tipărirea Istoriei României în 10 volume
1936. În prima parte a anului se află în Franţa, unde ţine conferinţe şi cursuri la Sorbona, Academia de Inscripţii, Societatea de Studii Universitare din Lille, la Nancy, Rouen. Continuă apoi la Bruxelles, Haga, Utrecht, Amsterdam, Leyde, Gand ş.a. După o foarte scurtă întoarcere în ţară merge la Veneţia, unde va reveni şi în septembrie. Vizitează Vaticanul, Grottaferrato, Castel Gandolfo, reşedinţa papilor, Subiaco, Tivoli, Pompei, Sorento etc. Cu aceste ocazii ţine mai multe conferinţe: La France dans Sud-Est l’Europe, Monumentul de la Adamclisi, Un „iacobin” moldave au XIX-e siecle, Le probleme des Saxons de Transylvanie, L’evolution de la pensee politique roumaine, La Roumanie inconnue, Les rapports entre la Hollande et l’Émpire Ottoman au XVII-e siecle et au commencement du XVIII-e, Literatura şi arta românilor, Byzance en Occident, L’Homme byzantin, Poezia lirică românească, La vie de province dans l’Empire Byzantin, Les voies nouvelles des nouvelles des Études sur Byzance. Are întrevederi şi contacte cu J. Carcopino, Coville, Sagnac, H. Charlety, Labbe, Grondijs, Lerond, Forster, Montfort, J. Ancel, C. Bloch, Lot, Osusky, P. Hazard, H. Coandă, D. Ciotori, Savigny, Brunto, J. Laurent, Petitclerq, H. Gregoire, Hymans, Vitrolles, Bidez, A. Lebrun, A. Sarraut, Etienne Fournol, Eisenmann, preşedintele Franţei, G. Bonnet, E. Wolbe, Emandi, M. Laskaris, O. Halecki, V. M. Amantos, H. Koht, Dembinski, Temperley, Corpus Barga, J. Paul-Boncour, Fr. Ercole, Del Vecchio, Volpi, N. Cortese, Papa Pius, G. Millet, Fr. Dolger, H. Delahaye, S. M. Monti, Bottai, S. Mercati, Moravcsik ş.a.
În afară de instituţiile culturale din Bucureşti, mai conferenţiază în Braşov, Făgăraş, Călugăreni, Iaşi, Sinaia etc. Dintre conferinţele ţinute la Academie remarcăm: Rogeriu Iosif Boscovich şi Moldova, Dovezi despre conştiinţa originii române, În jurul lui Mihai Viteazul, O scrisoare importantă a lui Cezar Bolliac, Originea lui Mihai Viteazul după o cronică românească, Începuturile şi motivele desnaţionalizării în secuime, Ştiri noi despre sfârşitul sec. XVI românesc, Sculptura în lemn românească, Au fost Moldova şi Ţara Românească provincii supuse fanarioţilor? ş.a. Dintre cele 44 cărţi publicate amintim: Les Balcans et l’Émpire Byzantin, Istoria românilor, vol. I-II, La place des Roumains dans l’histoire Universelle, vol. III, O şcoală nouă istorică, Sfaturi pe întuneric, vol. I.
Ameninţat cu moartea de către legionari
1937. În noiembrie merge în Franţa. Ţine cursuri şi conferinţe la Sorbona, Academia de Inscripţii, Academia de ştiinţe morale şi politice. Vizitează apoi Veneţia (conferinţă la Universitate). Dintre conferinţele ţinute în străinătate cităm: L’Esprit francais au XVIII-e siecle en Autriche, Un mare gânditor italian despre luptele din Sud-Estul Europei: Giambattista Vico etc.
Expansiunea pericolului fascist îl îngrijorează pe Nicolae Iorga; acuză categoric actele de banditism ce se săvârşeau în ţară. În semn de protest îşi dă demisia din învăţământ. Este permanent ameninţat cu moartea de către legionari.
În ţară conferenţiază în Bucureşti, la Academie, Universitate, Şcoala superioară de război, Institutul Francez, Liga Culturală, Institutul de Istorie Universală, Şcoala de misionare, la Vălenii de Munte, Hârlău, Cotnari, Iaşi etc. Are contacte culturale şi diplomatice cu Delbos, Martonne, Stensgard, Gaston Doumergue, Ruffini, Baffi, Colombo, Camilucci, Louis Martin, J. Paul-Boncour, P. Renouvin, Bardoux, M. Lheritier, Wladimir d’Ormesson, S. Chatlety, H. Coandă, Jerome Tharaud ş.a. Dintre conferinţele ţinute la Academie menţionăm: O cronică munteană în greceşte pentru sec. al XV-lea, Există o tradiţie literară românească! Dezvoltarea spiritului uman, Descoperiri privitoare la istoria românilor, Despre civilizaţia românească la 1870, Conflictul militar austro-rus în 1854-1856, Zece inscripţii de mormânt ale Mavrocordaţilor etc. Publică 39 de cărţi: Histoire des Roumains et la romanité orientale, vol. I-IV, Istoria românilor, vol. III-V, Istoria comerţului românesc, vol. I-II, Portretele doamnelor române, La vie de province dans l’Europe byzantin ş.a.
1938. Conflicte puternice cu legionarii. În august merge în Elveţia. Participă la Congresul internaţional al istoricilor de la Zürich, unde este ales vicepreşedinte. La congres ţine comunicarea Les permanences de l’histoire. Are întrevederi cu Henri Berr, H. Koht, O. Halecki, Louis Halphe, H. Temperley ş.a.
În ţară ţine conferinţe la Academie, Universitate, Teatrul Naţional, Liga Culturală, Vălenii de Munte, Sinaia, Botoşani, Abrud, Timişoara, Ploieşti, Oradea, Alba Iulia etc. La Academie face comunicările următoare: Despre revoluţia din 1848 în Moldova, Începuturile istoriei universale la români, Vasile Alecsandri student în medicină, Sensul „Gazetei Transilvaniei” ş.a. Dintre cele 38 de cărţi apărute în acest an enumerăm: Correspondance diplomatigue roumaine… (1866-1880), Cugetare şi faptă germană, Istoria românilor, vol. VI-IX, Les permanences de l’histoire, Poporul român şi marea, Entre la Turquie moderne et les Empires chretiens de recuperation etc.
Condamnă fascismul şi cere populaţiei să sară în sprijinul refugiaţilor polonezi
1939. La sfârşitul lunii mai se află la Paris, unde îşi susţine ultimele sale cursuri la acest înalt for cultural. Vizitează o serie de monumente şi localităţi din Franţa şi Belgia. În ţară desfăşoară aceeaşi susţinută activitate politică îndreptată contra fascismului şi legionarilor, deşi primea mereu ameninţări dintre cele mai drastice. La Academie ţine comunicările: Cugetători români de acum
100 de ani, O descoperire privitoare la biserica „Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului, Încă o formaţiune romanică: Luxemburgul, Eminescu în şi din cea mai nouă ediţie, Cărţi aşteptate. Conferenţiază la Radio, Senat, Liga Culturală, Vălenii de Munte, Braşov. Dintre cele 45 cărţi apărute cităm: Discursuri parlamentare, vol. I, Etudes Byzantines, 2 vol., Ce înseamnă astăzi concepţia istorică, Istoria Bucureştilor, Istoria comerţului cu Orientul, Istoria românilor, vol. X, Istoria Universală văzută prin literatură, Memorii, vol. VI- VII, Necesitatea cunoştinţelor istorice, Oameni care au fost, vol. IV, Toate poeziile…, vol. I, România cum era până la 1918, Stări sufleteşti şi războaie, Textes post-Byzantines… ş.a.
1940. Ţine mai multe conferinţe la Radio. Îşi continuă activitatea politică. Neamul românesc, aşa cum făcuse începând cu decenii în urmă, de data aceasta îşi deschide larg paginile luptei antifasciste şi antilegionare. Mai ţine conferinţe la Academie, la Fundaţiile Regale, Universitate, Şcoala de misionare, Vălenii de Munte. Dintre comunicările ţinute la Academie cităm: Două pagini din istoria fanarioţilor, Încercări austriace de anexiune a ţărilor noastre, O carte de gândire conservatoare, Unirea Principatelor la 1855-1859 şi Relaţii toponimice pentru istoria neştiută a românilor, I, Teleormanul. Printre cele 45 cărţi apărute se numără: Arta românească în Banatul muntos, Concepţia românească a Ortodoxiei, Discursuri parlamentare, vol. II, Etudes byzantines, vol. II, Histoire des Roumains, vol. V-VI, Histoire des Roumains de Transylvanie, vol. I-II, Individualism şi solidarism în scrierea istoriei, Îndreptări noi în concepţia epocei contemporane, 2 vol., Originea şi dezvoltarea istoriei universale, România cum era până la 1918, Sfaturi pe întunerec, vol. II etc.
Declanşarea unei campanii furibunde împotriva lui Iorga
La 6 septembrie 1940 s-a declanşat o campanie furibundă împotriva savantului, istoricului şi publicistului, prin interzicerea accesului la mijloacele de expresie, inclusiv la postul naţional de radio. Are loc, totodată, îndepărtarea sa din învăţământ, încălcată fiind legea din 1936 prin care, împreună cu savantul Gheorghe Marinescu, erau numiţi profesori pe viaţă. În ziarele grupării fasciste: Porunca vremii a apărut articolul lui de J. P. Prudeni – Disecţia unui călău, iar în Buna Vestire eseul semnat de Constantin Noica – Eşti necinstit sufleteşte, prin care se reluau formulări din scrisorile lui Corneliu Codreanu împotriva istoricului. Atacuri virulente au semnat: Horia Sima, ajuns la guvernare, Ilie Rădulescu şi alţii. Nicolae Iorga a rămas singur în faţa valului de ură fascist declanşat. La scrisorile pe care le-a adresat autorităţilor statului, personal generalului Antonescu, n-a primit niciun răspuns, nu s-a luat nicio măsură. Dezastrul suferit la locuinţa de la Vălenii de Munte, în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940 (7,4 grade scara Richter), îl determină să se mute, împreună cu familia, la vila din Sinaia.
În noaptea de 27/28 noiembrie 1940, cel mai mare istoric al românilor cade victimă bandelor legionare, fiind ucis în mod bestial, în pădurea Strejnicu din jud. Prahova. Pretutindeni, opinia publică din ţară şi străinătate a manifestat cea mai profundă indignare faţă de acest act criminal.
Atitudinea negativă a autorităţilor va continua până la înfrângerea rebeliunii legionare din 22-24 ianuarie 1941. Abia în iunie 1941, când se împlineau 70 de ani de la naşterea lui Nicolae Iorga, numele şi opera sa au început să fie larg pomenite public.
În prealabil, la 15 mai 1941 a avut loc prima sesiune a Academiei Române, consacrată memoriei istoricului, cu participarea regelui Mihai I. În alocuţiunea rostită, monarhul nu a vorbit despre Iorga, după cum, în 1943, la solemnitatea rostirii discursului de recepţie la Academie a istoricului Gheorghe I. Brătianu, intitulat: Nicolae Iorga – istoric al românilor, Mihai Antonescu nu a rostit niciun cuvânt. În ciuda greutăţilor postbelice, până în 1947, când opera marelui savant român şi universal a fost interzisă definitiv în România (Cf. Gândirea interzisă. Scrieri cenzurate. România 1945-1989, coordonator Paul Caravia, Editura Enciclopedică 2000; din opera lui Iorga au fost scoase din circulaţie sau interzise, trecute fiind la Fondul Secret, peste 180 de titluri, apărute până în 1944, pp. 261-270), s-au perindat opinii pro şi contra, care constituie obiectul altor analize din partea noastră. Nu putem încheia excursul nostru fără a pomeni contribuţiile esenţiale semnate de exegeţi de mare valoare şi probitate ştiinţifică, care au perpetuat cunoaşterea istoricului neamului: Mihai Berza, D. M. Pippidi, Ion Zamfirescu, Tudor Vianu, Grigore Tăuşan, N. Bănescu, Perpessicius, Al. Lăpedatu, Barbu Theodorescu, iar mai nou Valeriu Râpeanu. (Nicolae MAREŞ)
Numărul 808
