150 de ani de la naşterea marelui cărturar Nicolae Iorga, titan al culturii româneşti şi europene

CRONOLOGIE ŞI DATE ESENŢIALE (IV)

Ţara mea, eseu scris de Regina Maria, în traducerea lui Iorga

1917. Continuă cursurile la Universitatea din Iaşi. Neamul românesc, tipărit într-un tiraj de 25 000 de exemplare, era una dintre publicaţiile cele mai căutate în armată şi de populaţia civilă pentru articolele pline de simţire românească şi spirit patriotic publicate de Nicolae Iorga, I. Agârbiceanu,  Al. Vlahuţă, I. Simionescu ş.a.. Predă cursuri şi la Şcoala de Război. Are un rol important în viaţa politică a ţării. În afară de articole, menţionăm lucrările: Developement de la question rurale en Roumanie, Documente greceşti privitoare la Istoria românilor, vol. II, Droits nationaux et politiques des Roumains dans la Dobrogea, Histoire des relations Anglo-Roumains, Histoire des relations entre la France et les Roumains, Histoire des relations Russo-Roumaines, Histoire des Roumains de Bucovine, Două răspunsuri ale unui istoric, Relations des Roumains des Allias, Sufletul românesc, Ţara mea (2 vol.). A tradus din engleză şi a tipărit Ţara mea, un eseu patriotic scris de Regina Maria.

Preşedinte al Camerei Deputaţilor

1918. Frământări politice datorită armistiţiului ce se încheiase cu Germania. Cu prilejul ultimatumului adresat României de către nemţi, Iorga scrie regelui: „în tradiţiile ţării nu stă acceptarea unor condiţii ruşinoase. Strămoşii noştri ar fi preferat moartea acestei umilinţe”. Moldova este ameninţată cu cotropirea. În momentele de panică ale populaţiei, de foamete şi groază, cauzate nu numai de ameninţări germane, ci şi de seceta şi molimele de tot felul, Nicolae Iorga umbla din localitate în localitate, din spital în spital şi din regiment în regiment mângâind, plângând şi încurajând. A refuzat propunerea germană de a reprimi catedra de la Universitatea din Bucureşti, fapt pentru care i-au fost  interzise lucrările. Suferă pierderea lui George Coşbuc şi bunului său prieten B. St. Delavrancea. Succesele armatelor anglo-franceze îi întăresc speranţa în izbândă. Este vizitat mereu de oficialităţi române şi străine, de români transilvăneni. Emoţionantă trăire cu prilejul unirii Basarabiei şi Transilvaniei cu România, idealul de veacuri al tuturor românilor, cel mai nobil ideal al vieţii marelui savant. În acest an atât de frământat îi mai apar totuşi 14 volume, dintre care menţionăm: Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, Cugetare şi faptă germană, Dobrodsha, Histoire des relations entre la France et les Roumains, Originea şi dezvoltarea statului austriac, Pages roumaines. Politica lui Mihai Viteazul/La politique de Michel le Brave etc.

La 5 noiembrie 1918 a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor, fiind totodată prima persoană care a deţinut acest post în cadrul României Mari. Celebrând Armistiţiul de la Compiegne /11 noiembrie, Iorga a scris: „Nu poate exista o zi mai mare ca aceasta pentru întreaga lume”. În curând va avea loc premiera piesei sale: Învierea lui Ştefan cel Mare, la Teatrul Naţional din capitală. Instituţia a continuat să găzduiască, în mod regulat, puneri în scenă ale textelor sale dramatice până în 1936.

Preşedinte al Ligii Culturale

1919. Politicianul Nicolae Iorga este omniprezent, în toate acţiunile naţionale, dominând lupta pentru apropierea minorităţilor, asigurându-le drepturi egale cu ale românilor.
A fost ales preşedinte al Ligii Culturale, unde a ţinut un discurs despre „drepturile românilor asupra teritoriului ţării”; a fost numit la conducerea Comisiei Monumentelor Istorice; s-a întâlnit cu mai mulţi academicieni din delegaţia trimisă de Franţa în România (Henri Mathias Berthelot, Charles Diehl, Emmanuel de Martonne şi Raymond Poincaré, pe care i-a întâmpinat cu un discurs despre români şi oamenii din Europa latină). Împreună cu Septime Gorceix, erou francez din Primul Război Mondial, a întocmit Anthologie de la littérature roumaine  (O antologie a literaturii române). În acelaşi an, statul francez i-a acordat Legiunea de onoare. A devenit, totodată, Doctor Honoris Causa al Universităţii din Strasbourg. Se manifestă fervent în viaţă politică, iar la a 9 decembrie a fost ales preşedinte al Adunării Deputaţilor. Conferenţiază în diferite şcoli, precum şi în oraşele bucovinene (conferinţele sunt publicate în vol. Conferinţe bucovinene). Conferenţiază, de asemenea, în Galaţi, Brăila etc. Este anunţat că Institutul Franţei l-a ales membru, iar la College de France este numit profesor onorar, fiindu-i solicitate conferinţe. În afară de nenumărate articole răspândite în presa vremii, publică şi 30 de volume, dintre care amintim: Breve histoire de l’Albanie et du peuple albanains, Chestia oceanelor, Conferinţe bucovinene, Droits des Roumains sur leur territoire national unitaire, Histoire des Roumains de la Peninsule des Balcans, Introducerea ştiinţelor în învăţământul românesc, Istoria armatei româneşti, vol. II, Istoria lui Mihai Viteazul, Istoria lumii în vremurile mai nouă, Istoria poporului francez, Istoria Românilor din Peninsula Balcanică, Istoria românilor pentru poporul român, Istoria Universală, Medici şi medicină în trecutul românesc, Relaţii româno-cehoslovace, Le rôle des Roumains dans la latinite, Scurtă istorie a Slavilor răsăriteni: Rusia şi Polonia. Spicuim, de asemenea, câteva conferinţe: Cuvinte de salutare pentru membrii ardeleni, bucovineni, basarabeni, Locul românilor în dezvoltarea vieţii sufleteşti a popoarelor romanice s.a.

La 6 decembrie, prietenii şi admiratorii – model polonez – îi dăruiesc Casa din Şoseaua Bonaparte, drept recunoştinţă pentru cel considerat lumina generaţiei sale.

1920.  La 1 Mai, Iorga vorbeşte muncitorilor, cerând drepturi pentru ei şi acordarea de drepturi politice femeilor.Vizitează Transilvania, mai cu seamă oraşele Bistriţa, Braşov, Sibiu, Cluj, Blaj, Alba Iulia. Activitatea politică intensă îl împiedică de a da curs iniţiativei de a conferenţia la College de France. Conferenţiază şi în alte localităţi din ţară: Braşov, Blaj, Cluj, Râmnicu Vâlcea, Craiova, Tr. Severin, Galaţi, Brăila, Sibiu, Sălişte, Târgovişte, Reni, Cahul, Oancea, Rogojeni, Oarba, Bujor, Oradea etc. La Academie ţine, de asemenea, mai multe conferinţe, printre care: Note despre Unirea românească, Răspuns la discursul de recepţie al lui Ion Lupaş etc. Din producţia editorială de 26 de volume: Constantin Brâncoveanu, Cantemir Bătrânul, Dezvoltarea aşezămintelor culturale şi politice ale Europei, vol. I, Dezvoltarea aşezămintelor culturale şi politice externe ale poporului românesc, Un domn pribeag, Drumuri vechi, Histoire des Roumains et de leur civilisation, Ideea Daciei româneşti, Istoria Evului Mediu, Istoria literaturilor romanice, 3 vol., Istoria românilor pentru poporul românesc, Istoria românilor prin călători, vol. I, Învierea lui Ştefan cel Mare, My Country, Mihai Viteazul, Din relaţiile franco-române, I Rumeni nella latinita. Îi pierde pe Ion Bogdan şi Alexandru Vlahuţă, despre care lasă pagini memorabile.

Marcarea pe plan naţional şi internaţional a 50 de ani de la naştere; se înalţă drapelul românesc pe Domul Invalizilor

1921. O nouă etapă în activitatea savantului Nicolae Iorga. Face cunoscut străinătăţii, nu numai prin scris, ci şi prin viu grai, cultura şi rolul poporului român în contextul culturii universale. Prima escală o face la Paris. Se înalţă drapelul românesc pe  Domul Invalizilor, ţine conferinţa Les latins d’Orient la College de France, predă câteva cursuri la Hautes Études, l’École des Hautes Études Sociales, Comité naţional d’etudes sociales et politiques, Institut de France, Universitatea din Strasbourg şi Universitatea Sorbona. La 18 ianuarie ia fiinţă Şcoala română de la Paris /Fontenay aux Roses. Conferenţiază la Torino, Milano, Roma. În Franţa revine în toamna aceluiaşi an pentru a vorbi în amfiteatrul Richelieu, la Legaţia României, Fontenay, Amiens, Sorbona, apoi la Geneva, Roma, Veneţia. Publică impresiile din Hexagon în volumul  În Franţa. Drumuri ale unui istoric. A mai publicat:  Histoire des roumains et de leur civilisation (Istoria Românilor şi civilizaţia lor), în două volume, şi trei tomuri din Istoria românilor prin călătorii, Ideea Daciei româneşti, Istoria Evului Mediu şi alte lucrări ştiinţifice. Are întâlniri cu personalităţi de renume ale culturii: L. Havet, La Boyer, Ch. Langlois, Ch. Bemont, J. Dubois, Alfred Croiset, Roland Bonaparte. J. Barthelemey, Barzilai, Ed. Heriot, Frank Gold, Skazynzsky, Gorka, Madge, De Maratonne, Leeper, S. Chapman, Wright, Fromont, Craigie, G. Glotz, Enhart, F. Lot, P. Apel1, Mario Roques, Jameson, S. Reinach, J. Boucart s.a.

În ţară îşi ţine cursurile la Universitate şi la diverse şcoli şi instituţii de cultură. Conferenţiază, de asemenea, în oraşele Tg. Jiu, Văleni, Breaza, Bucureşti etc. Dintre comunicările făcute la Academie cităm: Cele mai vechi cronici româneşti şi trecutul românilor, Istoria ţării prin cei mici, Nichifor Theotokis şi Moldova, Însemnările unui pribeag, Activitatea politică şi culturală a lui Ioan C. Brătianu, Comemorarea lui Dante Alighieri, Comemorarea lui Tudor Vladimirescu, Alte ştiri despre literatura românească în sec. al XVIII-lea, Câteva note de istorie românească, Constantin Vodă Ipsilanti şi revoluţia sârbească, Dezvoltarea aşezămintelor politice, vol. II, Istoria românilor în chipuri şi icoane, Istoria românilor prin călători, vol. II, Izvoarele contemporane ale mişcării lui Tudor Vladimirescu, Mihail Kogălniceanu, Kurze Geschichte des Romanischen Volches, Din opera poetică: Pagini de critică din tinereţe, Papi şi împăraţi, Războiul nostru în note zilnice etc.

Dintre conferinţele ţinute în străinătate cu prilejul călătoriilor făcute în acest an cităm: Les latins d’Orient, Introduction a la connaissance de la Roumanie et des Roumains, L’esprit public en Roumanie, Biserica românească din Argeş şi influenţa franceză la noi în veacul al XIV-lea, Les caracteres originaux et le developpement historique de l’art et du costume roumains, Voyage en Roumanie, Rasele şi statele europene în Europa Orientală, Izvoarele istoriei românilor etc. Pe lângă această activitate şi numeroasele articole şi studii publicate în periodice, pe lângă cuvântările şi interpelările de la Cameră şi Parlament, a terminat mai multe drame: Moartea lui Dante, Moliere se răzbună, Omul care ni trebuie şi Sărmală, amicul poporului.

Nicolae Iorga a publicat un număr impresionant de volume (35), precum: Dezvoltarea aşezămintelor politice, vol. II, Istoria românilor în chipuri şi icoane, Istoria românilor prin călători, vol. II, Izvoarele contemporane ale mişcării lui Tudor Vladimirescu, Mihail Kogălniceanu, Kurze Geschichte des Romanischen Volches, Din opera poetică, Pagini de critică din tinereţe, Papi şi împăraţi, Războiul nostru în note zilnice;

1922, 19 august. Vălenii de Munte. Deschiderea Şcolii de misionare naţionale şi morale.Conferinţe la Craiova, Bucureşti, Iaşi, Dorohoi, Botoşani, Paşcani, Fălticeni, Câmpina, Breaza, Comarnic, Sinaia, Galaţi, Băileşti, Poiana, Segarcea, Brăila, Timişoara, Braşov, Sibiu, Făgăraş, Orăştie, Sălişte, Caransebeş, Lugoj, Oradea, Satu-Mare, Cluj, Dej, Bistriţa, Tg. Mureş, Sighişoara, Văleni, Bârlad, Râmnicu Sărat, Giurgiu etc. La Academie ţine o serie de comunicări: Moliere şi românii, Paul Bataillard, Centenarul naşterii lui Ernest Renan ş.a. Conferenţiază, de asemenea, la Şcoala Română din Paris, unde este asistat de P. Appell, Ferd, Brunot, Ch. Diehl, Em. de Martonne, G. Glotz, Ch. Bemont, Loria, Brunel, Maria Ventura etc. Conferenţiază şi la Veneţia. Intensă activitate politică; dispute cu partide şi politicieni de opoziţie, calomnieri. Este deputat de Dorohoi, Galaţi, Craiova şi Bucureşti. Conduce Ramuri şi Liga Culturală, care, la propunerea lui O. Goga, se uneşte cu Astra. Îi apar circa 29 de volume, precum: Dezvoltarea aşezămintelor politice, vol. III, Formes Byzantines et realites balcaniques, Histoire de l’art roumaine ancienne, Histoire des Roumains et leur civilisation, Introducere în studiul asupra României, Istoria poporului românesc, vol. I, Istoria presei româneşti, Istoria românilor prin călători, vol. III, Războiul nostru în note zilnice, vol. II, Relations entre Serbes et Roumains, Românii şi slavii etc.

1923. Creează Fundaţia Iorga donând casa şi biblioteca. Stabileşte un program amplu de culturalizare a maselor în jurul Ligii Culturale; este plin de amărăciune la constarea că viaţa politică a României este tot mai adânc frământată de mişcări legionare potrivnice. Nicolae Iorga pleacă la Paris, unde ţine conferinţe la Sorbona, Şcoala de limbi orientale, Veneţia. În aceeaşi primăvară participă la Congresul internaţional de istorie de la Bruxelles. Conferenţiază din nou la Sorbona, Curtea de Casaţie din Paris, France – Orient, Universitatea din Praga. Universitatea din Lyon îi conferă titlul de Doctor Honoris Causa. Din cauza intrigilor politice este mereu bruiat în manifestările sale din tară, fiind determinat să-şi dea chiar demisia din învăţământ. Conferenţiază în oraşele Timişoara, Târgovişte, Roman, Văleni, Craiova, Baia de Aramă, Vânju Mare, Râmnicu Sărat, Braşov etc. În cursul anului are întrevederi cu personalităţi de renume ca: H. T. Berthelot, H. Focillon, Cavalier, G. Guiart, Ed. Heriot, Pietro Orsi, G. Gauvin, Ch. Maurras, Apostol Alexandris, regele Alexandru al Serbiei, Erling Stensgard ş.a. Dintre conferinţele ţinute în străinătate, menţionăm: Rélations entre l’Orient et l’Occident dans Moyen-Âge, La penetration des idees de l’Occident dans le Sud-Est de l’Europe, România faţă de tulburările balcanice, Portul popular şi arta românească, La „Romania” Danubienne et les barbares au VI-e siecle, Les origines de l’art populaire roumaine, Influences etrangeres sur la nation roumaine, La situation de la Roumanie, La vie universitaire roumaine, Les Hussits et le hussitisme chez les Roumanie, Le hussitism dans le mouvement populaire du Moyen-âge, Le commerce et l’art tcheque dans les Pays roumains au XV-e siecle. Dintre comunicările făcute la Academia Română menţionăm: Un colaborator francez al Unirii Principatelor: Paul Bataillard, Ernest Renan, Comemorarea lui Jules Michelet. Este solicitat de o serie de publicaţii străine: Enciclopedia britanică, La Revue de Geneve ş.a. Îi apar şi 26 de lucrări în volume, dintre care: L’Art populaire en Roumanie, Corespondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er, Din faptele străbunilor, Drepturi naţionale şi politice în Dobrogea, Istoria artei medievale, Neamul românesc din Ardeal, Războiul nostru în note zilnice, vol. III, Le Royaume dace et la civilisation romaine etc. (Va urma) (Nicolae MAREŞ)