„Ca urmare a discuţiilor din spaţiul public cu privire la proiectul primei rectificări bugetare din acest an, Ministerul Educaţiei Naţionale face următoarele precizări: Bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale, aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2019, a beneficiat de o creştere de aproape 10 miliarde de lei faţă de bugetul acordat în anul 2018, iar execuţia pe primul semestru este de 46%. Prin proiectul rectificării bugetare se propune diminuarea cheltuielilor cu suma de circa 1,03 miliarde de lei (…)” Textul de mai sus face parte din „Precizările Ministerului Educaţiei Naţionale cu privire la prima rectificare bugetară pe anul 2019” din data de 7 august 2019. Ce aflăm? Că nu-i nicio problemă dacă se iau bani de la Educaţie! Că sunt destui! Cum??? De ce se iau? – insist eu, sigur, cu naivitate. Nu zice ministrul Finanţelor Publice că sunt bani la buget! Păi dacă sunt bani, de ce să se ia bani […]

Aud din ce în ce mai des că relaţia profesor-elev este marcată de lipsa respectului. Nu ştiu dacă „respect” este cuvântul potrivit. Mai degrabă este vorba despre o schimbare de model social, destul de abruptă. Astăzi elevii se întreabă ce rost mai are şcoala, când te poţi informa şi instrui singur din miile de surse disponibile. Mai ales online, pentru că în acel mediu pătrunzi uşor şi găseşti repede orice informaţie. Sigur că actualul sistem de învăţământ este tributar încă, pe alocuri, vechilor clişee, adică acelei mentalităţi conform căreia profesorul este un fel de zeu, intangibil, învăluit într-un halou al perfecţiunii. De la înălţimea catedrei sale, dascălul rosteşte ritos adevăruri fundamentale, pe care nu ai voie să le pui, ca elev, la îndoială. Asemenea climat nu a fost şi nu va fi niciodată sănătos. Profesorul secolului XXI trebuie să se reinventeze, devenind principalul motor al schimbării, un pol de interactivitate […]