Gândurile, gesturile, faptele normale îşi trăiesc o viaţă individuală, paralelă cu zbuciumul nostru televizionist.
Parcă trăim într-o agenţie de ştiri! – zice fiul meu. Expediem repede probleme de zi cu zi, mai bine zis le lăsăm în drumul lor, şi noi chibiţăm fără soluţii şi fără speranţă.
Parcă trăim într-o agenţie de ştiri!